Situația dificilă de anul acesta a scos la suprafață vechi şi noi probleme din învățământul românesc. Adaptare, impunere, aşteptare, revendicări şi neînţelesuri au marcat din nou discursurile despre şcoala românească. Dar parcă prea multe tărieri şi prea puţine adaosuri. Şi se exprimă toată lumea, elevi părinţi, presa. Dar pe profesori i-a întrebat cineva? Noi am stat de vorbă cu Gabriela Urzicana, profesoară de istorie la şcolile generale din Vădăstrița și din Orlea, județul Olt, şi am vrut să vedem ce, cât, cum ajunge aici din discursul public atât de puternic.
Andrada Odină: Ce părere aveți despre modificările propuse de doamna ministru pentru viitorul an școlar?
Gabriela Urzicana: Modificările nu țin cont de situația reală a învățământului românesc. Nu poți modifica planul cadru la începutul anului școlar, încadrările începând în luna februarie a anului curent, fără a ține cont de catedrele deja făcute.
A.O.: Faptul că se vrea eliminarea, din programă, a unor ore de limbă modernă 2, Fizică, Chimie, Biologie poate fi considerat un lucru benefic?
G.U.: Aceste modificări se fac în timp și după o consultare atât a profesorilor, cât și a elevilor. Acum patru ani au fost schimbate programele școlare, nu poți schimba planul cadru fără a ține cont de programa școlară. Dacă elimini ore, trebuie modificată programa. Orele de fizică, chimie, biologie au avut același număr chiar și înainte de revoluție, nu văd de ce ar fi necesară modificarea lor. Orele de limbi străine au variat, eu consider că ar trebui să se axeze pe o singură limbă străină, una putând fi opțională, dar asta înseamnă ca fiecare școală să țină cont de numărul de titulari.
A.O.: Cum credeți că va evolua învățământul românesc în urma ultimelor declarații ale ministrului educației?
G.U.: Doamna ministru a educației generalizează situația învățământului românesc. O reformă poate fi eficientă, dacă ține cont și de realitatea din școlile mici. Nu toate școlile din România sunt la același nivel în ceea ce privește baza materială. Diferă și disponibilitatea părinților de a susține școala în demersul său, de a răspunde cerințelor impuse de noua realitate medicală, dar și tehnică.
A.O.: Ce nu merge în sistemul de învățământ, în opinia dumneavoastră?
G.U.: Reformele sau încercările de reforme nu țin cont de realitatea din teren, totul se generalizează. De exemplu, în lunile martie, aprilie, mai, iunie, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să mergem la școală, deși România nu avea un număr mare de bolnavi. Acum directorii sunt puși să ne întrebe care ar fi cea mai bună soluție de începerea noului an școlar. În același timp, încep să circule informații despre modificarea planului cadru, deși încadrările pentru noul an școlar au început în luna februarie. Modifici planul cadru, dispar ore, pe care, la 1 septembrie, nu ai cu ce să le înlocuiești. Ce se va întâmpla cu titularii rămași fără ore? Instituția centrală nu poate sau nu vrea să își asume răspunderea pentru deciziile ce trebuie luate.
Viața de elev prin ochii unui profesor
A.O.: Care sunt problemele pe care le întâmpinați pe materia dumneavoastră?
G.U.: Un profesor cu experiență știe că nu toți elevii sunt la fel, că nu au aceeași capacitate intelectuală și înțelege că nu îi poate „atinge” pe toți în aceeași fel. Ca profesor de istorie mă confrunt cu lipsa materialelor didactice. În 17 ani de învățământ nu am primit nici măcar o singură hartă.
A.O.: De unde a pornit toată această nemulțumire a elevilor, această presiune a meditațiilor?
G.U.: În ultimii ani, nu am auzit decât nemulțumiri legate programa școlară, de capacitatea profesorului de a se face înțeles etc., critici la adresa părinților care își obligă copii să participe la diferite concursuri școlare, cu explicația că a fost și copilul lui X, Y. „Pe vremea mea” la grădiniță te jucai, învățai cântecele, poezii, acum învățăm limbi străine, ca și cum are vreo importanţă dacă știi limba engleză de la 3 ani sau de la 10 ani. Așa se ajunge la meditații și la lipsa elevului de interes. Elevii nu mai vin la școală cu plăcere, dacă mama îl compară cu vecinul, dacă îi spune ca o materie e mai importantă decât alta. Da, sunt programe care trebuie modificate. Da, sunt profesori buni și profesori mai puțin buni, dar societatea civilă și lipsa de modele influențează mai mult.
A.O.: Cu ce problemă vă confruntați dumneavoastră la clasă?
G.U.: Lipsa de interes a unor elevi față de materia predată, dar și lipsa de materiale didactice.
A.O.: Care sunt problemele elevilor dumneavoastră?
G.U.: Predau în două școli rurale, deci problemele cele mai apăsătoare sunt cele legate de lipsurile materiale.
„În România de azi, este o rușine să înveți să fii mecanic, croitor…”
A.O.: Ce părere aveți despre amploarea pe care a luat-o videoclipul, despre învățământul românesc, postat de vlogger-ul Selly?
G.U.: Am auzit de acest „model” al adolescenților. Nu am văzut clipul până la final, însă am înțeles că rezultatul de la Bacalaureat al acestuia se datorează muncii de acasă cu mama sa, care este profesor de matematică și care nu a mai putut sa facă meditații pentru că lucra cu el. Se pare că ce nu vrea nimeni să înțeleagă este faptul că școala nu te poate pregăti practic pentru tot ce îți oferă viața. Poate să îți formeze o bază intelectuală și culturală care să te ajute în luarea deciziilor corecte pentru tine. Vrei pregătire reală, faci o școală tehnică, însă, în România de azi, este o rușine sa înveți să fi mecanic, croitor etc. Niciun părinte nu este dispus să își dea copilul la o școală tehnică.
A.O.: Cum credeți că va evolua acțiunea pe care o desfășoară acum?
G.U.: Nu știu ce vrea să demonstreze, cert este că, la fel ca și cei aflați la conducere, nu ține cont de toți cei implicați în procesul educativ. O reformă educațională nu se face după ureche. Degeaba le bagi elevilor ore de T.I.C, pe motivul că acum este cerere pe piața muncii. La final, vei avea numai informaticieni care nu știu să se orienteze cu ajutorul unei hărți, nu știu care le sunt înaintașii, sacrificiile acestora, nu știu ce organ îi deranjează, nu știu să comunice în afara datelor tehnice.
(Andrada Odină, studentă la Jurnalism, Universitatea din Craiova)
