Ştirea e de acum perisată. Fostul suveran al Spaniei, Juan Carlos (82 ani) care a abdicat în 2014, pe fondul unui imens scandal, legat de un safari în Botswana, unde s-a fotografiat lângă un elefant împuşcat, deplasare finanţată de un om de afaceri saudit, a părăsit ţara. Bănuit de corupţie şi aflat în centrul unei anchete de amploare a Curţii Supreme, el şi-a anunţat decizia printr-o scrisoare adresată fiului său, suveranul Felipe al VI-lea, cum citează Casa Regală, care a acceptat-o, mulţumindu-i pentru acest demers. Media spaniolă specula, ieri, că ex-suveranul Juan Carlos s-ar afla încă de luni în Republica Dominicană, dar Palatul Regal a refuzat să confirme informaţia. La fel şi guvernul condus de premierul Pedro Sanchez păstrează tăcerea deplină în această privinţă. Site-ul internet al cotidianului ABC, favorabil monarhiei, afirma ieri că Juan Carlos s-ar afla întradevăr în Republica Dominicană, unde are mulţi prieteni, în timp ce publicaţiile El Mundo şi Vanguardia nu exclud această posibilitate. Ziarul online El Confidential scrie că Juan Carlos s-ar fi putut refugia în Portugalia, unde şi-a petrecut o parte din tinereţe, în Franţa sau Italia. Nici o certitudine. La începutul lunii iunie a.c. Curtea Supremă a Spaniei a anunţat deschiderea unei anchete pentru a stabili dacă Juan Carlos are o responsabilitate penală în afacerea de corupţie prezumată, legată de încredinţarea de către Arabia Saudită a construcţiei unui tren de mare viteză (TGV), la Meca, unui consorţiu spaniol. Justiţia spaniolă anchetează faptele din 2018, dar în virtutea imunităţii de care beneficiază fostul monarh, doar Curtea Supremă îl poate cerceta pentru fapte comise după abdicare. Avocatul său, Javier Sanchez Junco, a precizat, într-o declaraţie, că fostul monarh nu caută să se sustragă justiţiei, exilându-se, şi rămâne la dispoziţia Parchetului. Dosarul a fost deschis în septembrie 2018, în urma publicării unei înregistrări a fostei metrese a lui Carlos, Corina Zu Sayn-Wittgenstein, care afirma că ex-suveranul a primit un comision la concesionarea contractului de 6,7 miliarde euro, pentru construcţia „trenului deşertului” (TGV) între Meca şi Medina, unui consorţiu spaniol de anteprize. Cotidianul helvet „Tribune de Geneve” afirma la începutul lunii martie că Juan Carlos ar fi primit în 2008 suma de 100 milioane dolari din partea regelui Abdullah al Arabiei Saudite într-un cont din Elveţia, al unei fundaţii panameze. După publicarea articolelor, Felipe al VI-lea a retras tatălui său subvenţia anuală de 194.000 euro, acordată de Palatul Regal, şi a renunţat la orice moştenire. Grandoarea şi decăderea fostului rege al Spaniei –paradoxal instalat cu susţinerea fermă a lui Nicolae Ceauşescu, la diligenţele făcute de oficiali ai Madridului, pe lângă ex-liderul comuniştilor spanioli Santiago Carillo-, care a condus ţara 39 de ani, imediat după dictatura franchistă, încheiată în 1975, rămâne o temă larg dezbătută de media spaniolă. Este vorba de un simbol al unităţii spaniole, a declanşării procesului democratic, care a asigurat şi vegheat un consens politic nu uşor de realizat. Memorabil rămâne discursul televizat, în noaptea imediată a tentativei de lovitură de stat a locotenent-colonelului Tejero (23 februarie 1981) care a încercat să ocupe Parlamentul. Apoi în 2007, la summit-ul ibero-american, când a spus răspicat lui Hugo Chavez să tacă, după ce îl etichetase pe ex-premierul Jose Maria Aznar, absent, ca fiind fascist. Apoi la 21 decembrie 2011, când a luat distanţă de ginerele său, Inaki Urdangarin, condamnat la 5 ani de închisoare pentru deturnare de fonduri publice, afirmând, în mesajul de Anul Nou „justiţia este aceeaşi pentru toată lumea”. Anii din urmă nu i-au fost deloc favorabili, în planul imaginii publice, lui Juan Carlos, ale cărui merite în trecerea la democraţie a Spaniei rămân memorabile, adumbrite de acum de ingredientele unui thriller politico-financiar. Fiindcă faptele consemnate de procurorul elveţian Yves Bertossa în cursul interogatoriilor din 2018 şi dezvăluite de cotidianul „El Pais”, prin scurgerile de la comisia rogatorie, între cele două ţări, sunt copleşitoare.
