Înscrisă şi în calendarul cultural universal, „Ziua Naţională Constantin Brâncuşi” s-a constituit într-un prilej de omagiere a geniului părintelui sculpturii moderne, român prin naştere, universal prin creaţiile sale, cum se menţionează într-unul din comunicatele oficiale ale ministerului Culturii, Momentul festiv, la împlinirea a 144 de ani, de la naşterea marelui sculptor, a fost din păcate obturat de o modestă pregătire prealabilă, inclusiv din partea ministrului de resort, Bogdan Gheorghiu, pentru ca totul să culmineze, de bună seamă, cu „rafinata” acţiune „Rimes şi domnul Brâncuşi”, încadrată –probabil- în valenţele progresiste, mai noi, ale artei. Fiindcă sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ceea ce spui. Când în 1909 Constantin Brâncuşi, revenit pentru scurt timp în ţară, pentru a participa la expoziţia de pictură, sculptură şi arhitectură, unde juriul condus de Spiru Haret i-a acordat premiul II ex-aequo –alături de Paciurea-, profitând de ocazie se va reîntoarce pe meleagurile natale la Hobiţa, va constata dezarmat de uimire şi chinuit: „Când am plecat, v-am lăsat proşti şi săraci, vă găsesc şi mai săraci şi mai proşti”. Constantin Brâncuşi şi-a împlinit destinul departe de pământul natal, printre străini, dar va exprima în arta sa esenţa sufletului românesc. Creaţia sa va contribui decisiv la înnoirea limbajului şi noua viziune a sculpturii contemporane. „Eu nu am vrut să sculptez păsări, eu am imortalizat zborul”. S-a stins din viaţă la 16 martie 1957 şi ultimele sale cuvinte ar fi fost de regret… „mor cu inima tristă că nu mă pot întoarce în ţara mea”. A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris. Statul român din acea vreme l-a considerat „un reprezentant al artei decadente burgheze”. Istoriograful, exegetul şi apologetul marelui sculptor, Vasile Georgescu Paleolog, originar din comuna Cornu (Dolj) ne oferă în cărţile sale despre Constantin Brâncuşi destule detalii semnificative. Echilibrul sufletesc al marelui sculptor ar fi fost sădit pe o biologie rurală, plenitudinară, un adevărat miracol spiritual, faţă de destinul social atât de agitat. A fost unul dintre ctitorii cubismului european şi a făcut parte dintr-o pleiadă de artişti parizieni care au descoperit volumul şi monumentalul, ca un protest firesc împotriva impresionismului. Câteva date biografice, aşa cum le-a transmis lui Petre Pandrea, bun prieten de-al său: a plecat la 11 ani pe jos din Hobiţa – Peştieni, şi în Craiova a intrat ca băiat de prăvălie „pentru procopseală”. A fost băiat de prăvălie la restaurantul „Spirtarul” din faţa gării, unde a stat şase ani şi muncea câte 18 ore zilnic. La ceasul trei dimineaţa îl sculau birjarii cu ciocănitul codiriştii în uşa odăiţei unde dormea. Veneau pentru clienţii de la trenurile matinale şi cereau cremwursti calzi, pelin rece şi hrean iute. A făcut şcoala de meserii din Craiova şi Şcoala de belle-arte din Bucureşti, unde pentru a învăţa şi-a vândut partea de moştenire de la părinţi. La Paris a fost prieten cu Matisse, Eric Satie, Modigliani şi cu Guillaume Apollinaire, a cărui moarte a fost un dezastru pentru arta modernă. A intrat elev în atelierul lui Rodin, dar n-a putut trăi în preajma lui. Nu s-a dezis niciodată de oltenismul nostru cobiliţar, nici când notorietatea sa a ajuns în America de Nord, unde în Philladellphia, şi într-o piaţă publică din Baltimore are frumoasa statuie din oţel inoxidabil denumită „Columna infinită”, o coloană construită din romburi, în mod meşteşugit, care dă iluzia legăturii pământului cu cerul. O altă statuie celebră a sa este „Pasărea măiastră”, o pasăre mitologică extrasă din folclorul oltenesc, dintr-o legendă care vorbeşte despre pasărea fără somn, care vrea să se facă om. Constantin Brâncuşi n-a fost uitat la Craiova, şi asta trebuia adus, cu decenţă, în discuţie, la evenimentul pomenit. Prin proiectul „Centrul internaţional Constantin Brâncuşi – Centru turistic interactiv”, o investiţie în valoare de aproximativ 5 milioane de euro, a Consiliului Judeţean Dolj, aflată în derulare, în incinta Muzeului de Artă, se doreşte crearea unei infrastructuri de agrement turistic, un pavilion expoziţional care cuprinde două elemente constructive juxtapuse: partea subterană şi volumul de sticlă suprateran cu rolul de semnal urban pentru acest pavilion. Semnalul suprateran de sticlă este din punct de vedere volumetric o prismă cu baza pătrată, în interiorul căreia vor fi amplasate interpretări la scară mare a două din lucrările lui Constantin Brâncuşi: „Ovoidul” şi „Pasărea măiastră”. Investiţia include amenajarea unei galerii subterane cu suprafaţa de 1200 mp, ateliere de discurs şi de creaţie, săli de spectacol, conferinţe şi expoziţie. În acest an, 2020 este anul în care Centrul „Brâncuşi” îşi va deschide porţile, cum ne încredinţează arhitectul Emilian Ştefârţă, într-un interesant articol din revista „Scrisul românesc”. Totul este un omagiu autentic adus lui Constantin Brâncuşi: omul cu cobiliţa pe umăr şi pasărea măiastră ascunsă în colţul albastru al sufletului. Noi suntem olteni şi peste acest destin nu putem trece. Ion Prioteasa, preşedintele Consiluiului Judeţean Dolj, n-a uitat de cultură în vremuri când alţii, nu din grabă, ci din ignoranţă, nici nu realizează că sunt lucruri cu care ne putem mândri. Un asemenea centru cultural, care îşi va deschide porţile publicului larg, dar şi celui specializat, va permite cunoaşterea personalităţii şi operei marelui artist. De ne-ar vedea ACUM Constantin Brâncuşi!
