2-1 cu Viitorul, pe terenul „Academiei Gh. Hagi” din Ovidiu, pentru Craiova este dacă vreţi un rezultat simpatic, fiindcă prea ne perpeleam, s-o spunem pe şleau, prea ne prosteam, chiar după victoria clară cu Gaz Metan Mediaş, pe „Ion Oblemenco”. Că victoria din partida cu Gazul, n-a fost deloc întâmplătoare, şi lucrurile sunt cum sunt, ne-am convins aseară, aşa că putem să o lăsăm mai piano cu ironiile ieftine şi pamfletele care doar ne bulversează. Pe malul mării, echipa din Bănie s-a simţit bine: determinată, concentrată, capabilă de spirit de comando. Ce paradox! Meciul Viitorul-Craiova s-a suprapus cu o bună parte din derby-ul Bundesligii: Bayern Munchen – RB Leipzig (0-0). N-am să spun o prostie prea mare, dacă am să afirm că mai plăcută ochiului mi s-a părut partida de la Ovidiu, unde ambele goluri ale Craiovei, marcate de juniorii ei (Luis Niţu – min. 25 şi Valentin Mihăilă – min. 82), rapizi şi cu simţul porţii, au fost o încântare. Viitorul deschisese scorul prin Gabriel Iancu (min. 17), totuşi la o eroare a lui Uros Cosic. Principala realizare, după acest meci este, -au remarcat-o şi comentatorii din studio-, că echipa lui Cornel Papură nu mai acceptă să fie privită de sus, să fie sfidată, fiindcă are realmente valoare certă. Au fost şi momente grele, totul e cum le treci, şi Craiova le-a trecut prin intervenţiile inspirate ale lui Mirko Pigliaceli (min. 39, 44, 73) la Rivaldino şi Cosmin Matei, maturitatea lui Martici, Dan Nistor, Nicuşor Bancu, Mateiu, Ivanov şi ceilalţi. Dacă victoriile sunt ale echipei şi doar înfrângerile ale antrenorilor, să spunem ceea ce trebuie despre inspiraţia lui Cornel Papură, investiţia de încredere a lui Mihai Rotaru, acum în al 9-lea cer. Şi pe bună dreptate. La scorul de 1-1, după pauză, în locul lui Luis Niţu a intrat bosniacul Elvin Koljic, schimbare „post pe post”, logică. Dar în min. 77, în locul lui Andrei Ivan, accidentat, 10 antrenori din 10, introduceau cel puţin un mijlocaş, dacă nu un apărător, să menţină rezultatul. Cornel Papură, cu bună intuiţie, şi înţelegere a jocului, l-a introdus pe velocele Cristian Bărbuţ, care la prima ocazie (min. 82), a făcut o cursă clasică, încheiată cu o centrare ideală, din care Valentin Mihăilă a înscris imparabil, printr-o lovitură de cap specifică marilor atacanţi. Şi puţin a lipsit să facă 3-1 pe un contra-atac devastator în minutele de prelungire. Agreabilă seară, frumoasă victorie, obţinută în faţa unei echipe disciplinată tactic, riguroasă, „lucrată”, harnică. În atmosfera saturată de reproşuri, contre izbutite, dar şi copilăreşti, victoria de pe malul mării, meritată, ranforsează psihicul echipei, pentru deplasarea de la Iaşi şi apoi om mai vedea. Craiova a făcut, prin efort neîntrerupt, fără un moment de respiro, fără puncte moarte, neinspirată şi neputincioasă echipa lui Gică Hagi. Niciodată nu e bine să uiţi de oamenii blânzi, nu e bine să îi desconsideri, că iată ce se întâmplă. Bravo Craiova! Şi o mare bilă albă pentru Cornel Papură, cu echipa deja dusă în play-off.
