Marți, 21 ianuarie 2020, a plecat pe drumul cel fără de întoarcere, în Împărăția Spiritului, la venerabila vârstă de 92 de ani, distinsa și nobila doamnă Maria Henrietta Iliescu, profesor universitar de înaltă ținută, recunoscută în toată lumea academică a lingvisticii romanice.
S-a născut la 1 iunie 1927, în Austria la Viena, ca unica fiică a familiei Sophia și Richard Adlersberger, un nume cu o rezonanță aparte (Muntele vulturilor). Mama domniei sale era profesoară de chimie la Universitatea din Viena, iar tatăl un prosper antreprenor cu afaceri în Viena și Bucovina (pe atunci, parte a Imperiului Austro-Ungar).
În 12 martie 1938, Austria a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, fiind anexată de către Germania nazistă printr-un act de tristă amintire, cunoscut în istorie ca Anschluss (în ortografia vremii: Anschluß, din germană: anexare, conexiune sau uniune politică). O parte din populația austriacă, tradițională, a trebuit să plece în exil, iar familia Adlersberger a refuzat să rămână într-o ţară dominată de nazişti şi a avut de ales între Londra și Bucovina (Rădăuți) unde aveau rude și proprietăți. Au ales în cele din urmă să vină în România stabilindu-se la Rădăuți, când viitoarea doamnă profesoară Maria Henrietta Iliescu avea vârsta de 11 ani și nu cunoștea mai nimic despre această nouă și frumoasă țară, căreia nu-i vorbea limba.
Încă de la Viena, fusese înscrisă de către părinții săi la renumitul institut romano-catolic al Ordinului Surorilor Notre Dame de Sion, ceea ce i-a permis să continue școala la București la aceeași prestigioasă instituție ce fusese înființată în Franţa, ca instituție de învăţământ a congregației catolice cu același nume, care avea o filială în capitala Regatului Român datată încă din 1898. În 1948 în plin proces de bolșevism, Notre Dame de Sion a fost desființată ca și alte instituții cu tradiție ce urmăreau educația și cultura, de către regimul totalitar, iar Maica Clemența, superioara surorilor de la Notre Dame de Sion din Bucureşti, a fost arestată. În clădirea acestui institut pedagogic romano-catolic, regimul comunist a instalat o școală pentru asistente medicale și, ulterior, o școală pentru pionierii comuniști.
În 1949 doamna Maria Iliescu a absolvit Facultatea de Filologie din București cu specializarea Filologie clasică, la care s-a adăugat diploma Facultăţii de Istorie. Pentru calitățile sale intelectuale deosebite a fost cooptată de Facultatea de Filologie (1950-1952), iar timp de două decenii (1952 – 1972) o regăsim ca cercetător principal la Institutul de Lingvistică din București, perioadă în care și-a susținut doctoratul cu o remarcabilă teză despre: „Graiurile friulanilor din România” (1967), lucrare ce a primit premiul „B.P. Hașdeu” al Academiei Române. Lucrarea formulează prima gramatică a unei limbi romanice mai puțin răspândită, friulana, care avea în România vorbitori emigranți din Italia.
Pentru elaborarea acestei teze de doctorat doamna profesoară a venit de nenumărate ori în Dobrogea, în satul Greci, dar şi la Craiova, luând legătura cu acele comunități de friulani care fuseseră aduși de către familiile boierilor Constantin Argetoianu și Pera Opran, la începutul secolului XX. Ulterior, în anul 2010, a realizat o a doua cercetare lingvistică pe teren, revăzându-se cu o mare parte din friulanii ce reprezentaseră baza de cercetare în urmă cu aproape o jumătate de secol. Am însoțit-o cu mare reverență pe doamna profesoară în această cercetare a familiilor și limbii friulanilor din jurul Craiovei și mărturisesc faptul că a fost mai mult decât emoționant. O parte dintre ei nu mai vorbiseră friulana din copilărie și au început atunci, în urma cercetării, să vorbească cu lacrimi în ochi în graiul matern alături de doamna profesoară Maria Iliescu.
După anul 1972, a urmat o carieră didactică de înalt nivel academic, ca profesor titular la Universitatea din Craiova, apoi (soțul doamnei Iliescu, istoricul Vladimir Iliescu fiind considerat disident, familia a fost obligată să emigreze în Occident) visiting professor la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Innbruck (Austria), la universitățile din Zürich (Elveția), München, Düsseldorf, Köln (Germania), Trento (Italia), etc., iar din 1999, după revoluţie,a devenit conducător de doctorat la Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere.
Remarcăm faptul că și-a adus o contribuție importantă prin sutele de studii și articolele de mare profunzime în ceea ce privește gramatica, lexicologia, semantica, fenologia latină și romanică. Dintre numeroasele și concludentele volume apărute în țară și străinătate menționăm: Le frioulan à partir des dialectes parlés en Roumanie, The Hague, Paris, 1972 (teza de doctorat); Pan – und Raetoromanica von Lissabon bis Bukarest…, Stuttgart, 2007; Româna din perspectivă romanică;, București, 2007; Miscellanea Romanica, Cluj, 2008; Varia Romanica. Universaux linguistiques, analyse du duscours…, Berlin, 2013. De asemenea amintim și lucrările colective unde doamna profesoară și-a pus amprenta: Gramatica limbii române, ed. I, 1954 (pentru care a primit premiul de stat cl. II); Crestomație romanică, Vol. I-III, 1962-1974; Istoria limbii române, vol. II, 1969, precum și la opere lexicografice de anvergură precum: Dicționarul limbii române literare contemporane, IV vol., 1955-1957; Dicționarul limbii române moderne, 1958; Dicționar germano-român, 1958, 1966; Dicționar român-german, 1963; Dicționarul limbii române serie nouă, 1965-1976; Wörterbuch, Rumänisch-Deutsch, Leipzig, 1972; Lessico etimologico italiano, Wiesbaden, 1979; Latina vulgară(în colaborare cu Michaela Livescu), Craiova 1979; Limbile romanice (în colaborare cu Michaela Livescu), 1980; La typologie de la morphologie verbaleroumaine (în colaborare cu L. Mourin), Du latin aux langues romanes (în colaborare cu Dan Sușanski), 1991; Vocabularul minimal al limbii române curente (în colaborare cu Adriana Costăchescu), București 1994; Rumänische Grammatik, Hamburg (în colaborare cu Victoria Popescu), 2013; Dicționar poliglot, București, 2001.
În anul 2001 a fost aleasă vicepreședinte al Societății Internaționale de Lingvistică Romanică cu sediul la Strasbourg, iar din anul 2007 o regăsim ca președinte al aceleiași societăți, fiind prima doamnă care a îndeplinit această funcţie. De asemenea a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara (1998), al Universităţii din București în anul 2005, al Universitătăţii din Innsbruck în 2008, precum și al Universităţii din Craiova (2014).
Un grup de profesori conduși de către G. Plangg și J. Ktramer, i-au dedicat un volum omagial la editura Buske, 1992, iar în 1998 şi în 2018 Universitatea din Craiova a publicat volume omagiale în onoarea doamnei profesor Maria Iliescu.
Din partea Președinției României, în anul 2009, pentru întreaga activitate dedicată în slujba învățământului și a culturii, și mai ales pentru promovarea în străinătate a limbii române a primit Ordinul Național „Serviciul credincios” în gradul de „Comandor”.
Spiritul veșnic tânăr răspândind lumină, precum și nobila eleganța cu care ne-a obișnuit, a făcut din generațiile noastre martore a vieții și activității unei persoane ce poate fi calificată drept Magistrul prin excelență. Domnia sa a fost un Model de cercetare la cel mai înalt nivel academic, printr-o muncă neîntreruptă, o etică și estetică desăvârșite, iar binele și adevărul, ajutarea celor din jur au fost modul natural al existenței sale.
Cu speranța revederii în Împărăția Spiritului!
IONUŢ ADRIAN PĂTULARU, director Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Grigorie Teologul” Craiova
