O resetare… periculoasă!

0
1362

Marcel Ciolacu, lider al PSD Buzău şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, s-a dorit în fruntea PSD, ex-abrupto, fie şi ca interimar, după obligarea Vioricăi Dăncilă să-şi depună mandatul de preşedinte al partidului, în urma rezultatului realmente nefast obţinut în turul doi al alegerilor prezidenţiale. A declarat, în faţa presei, că Viorica Dăncilă a demisionat „din proprie iniţiativă” după ce CExN a stabilit că este necesară „o resetare” a partidului. Discuţile aprinse în spatele uşilor închise au fost prelungite, convenindu-se ca membrii biroului permanent (preşedinte, preşedinte executiv, secretar general, vice-preşedinţi) să-şi prezinte demisiile, agreându-se chiar măsura imperativă de suspendare sau excludere a celor care vor refuza. Marcel Ciolacu (51 ani) ştie să facă virajele dorite, în declaraţiile către presă, se stăpâneşte bine, încât a pomenit, la un moment dat, că discuţia „a fost calmă, aşezată şi productivă”. Mai ales productivă! Concluzia sa: partidul are nevoie de un nou început, după rezultatul dezastruos în turul doi al alegerilor prezidenţiale. După o campanie electorală destul de fadă, neconvingătoare, lipsită de forţă, în care parcă nu s-a dorit altceva decât pierderea alegerilor, multe lucruri rămân învăluite în mister. Convalescenţa este obligatorie. Aşadar, „formula de tranziţie” ar arăta astfel: Marcel Ciolacu – preşedinte interimar; secretar general – Paul Stănescu; reprezentanţii regiunii Sud – Adrian Gâdea şi Nicolae Bădălău, regiunea Sud-Vest – Aladin Georgescu, Mihai Weber şi Claudiu Manda, regiunea Sud-Est – Dan Nica; regiunea Sud – Marian Pavel; regiunea Nord-Est – Doina Teodorivici; regiunea Nord-Vest – Radu Moldovan şi Gabriel Zetea; regiunea Vest – Laurenţiu Nistor; regiunea de centru – Vasile Gligă; Bucureşti-Ilfov – Gabriela Firea şi Gabriel Mutu. Toţi aceştia au misiunea de a pregăti în condiţii cât mai bune congresul PSD, organizat cel mai probabil în luna februarie. Partidul nu mai e condus de „un tătuc”, a spus Marcel Ciolacu, aluzie probabil la Liviu Dragnea, numai că la români se spune că, nu rare ori, copilul cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat. Ca un exemplu sugestiv, la îndemână, Partidul Dreptate şi Justiţie (PIS) din Polonia este condus, şi încă cu rezultate de invidiat, de acelaşi lider autoritar şi inflexibil, Jaroslaw Kaczynski. Nu e prima dată când social-democraţii se confruntă cu astfel de momente tensionate, la fel s-au petrecut lucrurile şi după alegerile prezidenţiale din 2004, şi după cele din 2009, numai că de data aceasta „formula de tranziţie” nu pare deloc încurajatoare, în a surmonta capcanele ce pândesc la tot pasul. Va reuşi prin tact şi supleţe, Marcel Ciolacu să le evite? Nu e creditat cu calităţi strategice inefabile, dar nu e exclus să le posede. Pe de altă parte, social-democraţii au la îndemână experienţa nefastă a socialiştilor francezi, care după ieşirea din mandat a lui Francois Hollande, s-au prăbuşit totalmente pe scena politică, în pofida încercărilor de resetare întreprinse, încât astăzi vocea prim-secretarului Olivier Faure, nici nu mai contează în peisajul politic din Hexagon. Într-o situaţie ingrată se află şi SPD-ul german, care şi-a pierdut mult din relevanţa politică şi a ajuns la scoruri de sub 20% la alegerile regionale. Are congres pe 6-8 decembrie la Berlin, dar atenţie, o formulă foarte interesantă de desemnare a conducerii. Şansele de revigorare, cât mai rapidă, ale social-democraţilor rezidă în faptul că guvernul minoritar PNL, cu fiecare zi care tece, s-ar putea să facă regretată guvernarea Vioricăi Dăncilă. Clamează mai nou cu alegerile anticipate, nu uşor de ajuns la ele, deşi declarata înclinare în faţa popularilor europeni, ne arată de unde vine… lumina. Adică totul ţine de jocurile de putere la nivel european. Ce înţelege Marcel Ciolacu prin resetare rămâne de văzut. Poate avea o strategie, încă nedivulgată, centrată pe raţiune şi maturitate. Dar dacă nu o are? Până la congresul din luna februarie, lucrurile s-ar mai putea limpezi. Se speră în aşa ceva. Rezultatele confruntărilor electorale din acest an au arătat că PSD-ul are nevoie de o nouă generaţie de lideri, cu un alt profil politic, mult mai elevat, tineri intelectuali capabili de mesaje credibile şi, cu evidente reflexe de stânga. De mulţi chiar dispune, dar n-a făcut apel la ei, prin investirea în funcţii de decizie.