O campanie electorală searbădă, cum nu s-a mai văzut

Se încheie astăzi campania electorală, pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale şi mare lucru nu s-a înţeles din ea, ceea ce este o premieră, în istoria acestor alegeri, cu miza lor ridicată. Cum şi sondajele de opinie, câte au fost, rămân ambigue, prezentându-l la unison, pe Klaus Iohannis drept favorit, singura necunoscută a rămas aflarea celui de al doilea finalist, care se va decide între Viorica Dăncilă, în bună poziţie de urmăritor şi ceilalţi candidaţi, Mircea Diaconu, Dan Barna, Theodor Paleologu şi cam atât. Restul fac o figură mai mult decorativă. Fără a refuza invitaţiile la posturile de televiziune şi radio, urmăritorii lui Klaus Iohannis au mai spus câte ceva din programele lor, dar confruntări specifice acestui tur de scrutin n-am avut. Klaus Iohannis n-a dorit altceva, cum era şi firesc, decât să-şi conserve ceea ce arată sondajele: cca. 40% din sufragii. Un procent exagerat în raport cu bilanţul său, fad, de 5 ani, dar asta e situaţia, şi dacă electoratului îi convine, să fie sănătos. N-ar fi deloc exclus, ca şi în turul doi, să nu accepte confruntări directe cu celălalt finalist, ceea ce n-ar mai uimi pe nimeni. Mai ales că singura sa performanţă notabilă, clamată în toate apariţiile electorale, rămâne succesul recent al moţiunii de cenzură împotriva guvernului Viorica Dăncilă, obţinută cu trădări din Pro România şi PSD, considerate ca benefice pentru societate. Se discută mult în media autohtonă despre anacronica stare de lucruri, dar strategia de campanie electorală a lui Klaus Iohannis este bine gândită. În orice apariţie televizată, cu ziarişti curajoşi, capabili de întrebări indiscrete, riscul de a pierde sau a câştiga puncte procentuale este unul real. Viorica Dăncilă a lansat repetat provocarea la o confruntare „unu la unu”, dar n-a primit răspuns şi va fi evitată, mai mult ca sigur, şi în perioada premergătoare turului doi, în cazul calificării care se profilează. Pe acest fond al lucrurilor, liberalii, abia despărţiţi de salopetele opoziţiei şi îmbrăcaţi în fracul puterii, pentru a nu-şi mai aminti drumul înapoi, pândiţi de aliaţii de conjunctură, speră la irigarea procentelor din sondaje, în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare, anticipate sau la termen, care să le asigure dreptul de a forma din nou guvernul. Acest „tiki-taka”, inspirat din fotbalul mare, îl ajută deocamdată nesperat pe Klaus Iohannis să rămână favorit şi la un al doilea mandat prezidenţial, adică în posesia puterii, după ce în primul mandat nu a făcut nimic notabil, de reţinut pentru ţară. Dialogul n-ar trebui refuzat, doar pentru că eşti văzut drept câştigător. Şi poţi câştiga tocmai pentru a asigura existenţa dialogului. Suntem în situaţia de şah la ţară. Cine nu înţelege unde se află şi ce urmăresc regizorii acestui spectacol diabolic, nu va reuşi nici să se apere într-un regim considerat ca democratic, nici să apere societatea. Acceptând sloganul „România normală”, în acest registru anacronic, se acceptă cele mai posibile derapaje de la regulile democratice. În fine, de astăzi diaspora votează şi o face timp de trei zile (8, 9 şi 10 noiembrie). Câţi alegători există în străinătate, cu exactitate, nu se ştie. MAE a trimis 4,4 mil. buletine de vot pentru aceste alegeri. Din totalul de alegători care figurează în Registrul electoral, un număr de 18.266.936 milioane de alegători au domiciliul sau reşedinţa în ţară, iar 670.322 au domiciliul în străinătate, unde avem 835 de secţii de votare. Ce paradox: cele mai anoste alegeri, din câte au fost organizate până acum, sunt şi cele mai scumpe, peste 150 milioane euro. Oricum rămâne suspectă grija neţărmurită, chiar exagerată, faţă de votul diasporei, fiindcă ne aflăm în faţa unei inegalităţi în faţa legii, o discriminare a cetăţenilor în funcţie de domiciliul pe care îl au, Uniunea Europeană fiind un spaţiu comun al unor cetăţeni egali în drepturi. Dar despre asta se va mai vorbi.