Biroul Electoral Central (BEC) a respins cererea de înscriere în competiţia electorală a Alianţei 2020 USR-PLUS, pentru alegerile europarlamentare. Argumentul solid al celor de la BEC a fost acela că Dan Barna şi Dacian Cioloş nu ar figura, deocamdată, ca preşedinţi ai USR, respectiv PLUS, în registrul partidelor politice. Dacă Dan Barna a fost ales preşedinte al USR în 2017, Dacian Cioloş este preşedinte al PLUS de dată recentă, mai exact din luna ianuarie a.c. Ambele partide au solicitat înregistrarea preşedinţilor lor la Tribunalul Bucureşti, dar până acum nu au primit o decizie definitivă. Pe acest considerent, prevăzut de lege, BEC a luat decizia de respingere a înregistrării Alianţei. „Vinovatul de serviciu” este însă „regimul corupt instaurat de Dragnea în România”. Nu ne mai minunăm. Decizia Biroului Electoral Central, în opinia lui Dan Barna şi Dacian Cioloş, înseamnă „blocarea prin orice mijloace a participării la alegeri”. Bineînţeles decizia BEC va putea fi contestată la ÎCCJ, deşi în actualele circumstanţe o soluţie nu poate fi decât… nefavorabilă. Dan Barna şi Dacian Cioloş, ca oameni politici şi lideri de partide, se doresc luaţi în seamă de alegători. Ce treabă însă PSD şi Liviu Dragnea cu înregistrarea Alianţei 2020 USR-PLUS la registrul partidelor politice? Poate Liviu Dragnea, dincolo de toate resentimentele adversarilor politici, să manipuleze Justiţia? Întrebări retorice. Nu cumva pomenesc „la plesneală”, din ipocrizie, ca stereotip verbal, numele lui Liviu Dragnea, fără a crede şi ei ce spun, Dan Barna şi Dacian Cioloş? Per absurdum, PSD ar bloca, dacă ar putea, eventul Pro-România, unde i se scurg voturile, şi în niciun caz nu ar face un serviciu… adversarului liberal. USR şi PLUS vor candida aşadar separat, dar clamează aiuritor că se doreşte „cu orice preţ” şi „prin orice mijloace” împiedicarea participării lor la alegeri. Mai aflăm că tot ceea ce s-a întâmplat la BEC este expresia unei politizări nepermise a unui organism care ar trebui să menţină echilibrul democraţiei. Cam hazardată afirmaţia, din moment ce pentru alegerile europarlamentare din luna mai a.c., din Biroul Electoral Central (BEC) fac parte preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente (AEP), opt reprezentanţi ai partidelor politice, care au membri în Parlamentul European, şi cinci judecători de la ÎCCJ. Din consultarea componenţei, observăm că ALDE şi PSD au câte un reprezentant fiecare, atât cât are PNL, UDMR şi celelalte partide. Nu este atunci o jignire la adresa celor cinci judecători de la ÎCCJ, dar şi a celorlalţi membri ai BEC, afirmaţia că decizia politică a fost luată la presiunile regimului „corupt” instaurat de Liviu Dragnea în România. Sigur că se poate spune orice, fără a se da socoteală. Dar totuşi parcă un plus de decenţă ar fi necesar, dincolo de răzmeriţa politică fără curmare. Un citat din comunicatul integral al PLUS, destul de edificator: „Vom merge alături în campanie şi vom folosi toate resursele pe care le avem la dispoziţie pentru a opri regimul Dragnea – PSD”. Această retorică a victimizării şi imprecaţiei, deşi partidele menţionate sunt emanaţii ale puterii (unul din lideri a avut deja guvernarea, fără să dea soluţii economice viabile), se vrea cheia succesului. Noi ştim că în luna mai a.c. votăm pentru noua arhitectură a Parlamentului European, nu a Parlamentului României. Dar ce contează.
