Un scepticism otova, legat de preluarea preşedinţiei Consiliului UE de către România

„Le Figaro”, un cotidian francez, care se vrea respectabil, scria, în urmă cu câteva zile, despre bilanţul austriac la preşedinţia Consiliului UE: „în pofida bunelor rezultate în materie de luptă contra terorismului (!?), Viena nu a reuşit să concilieze poziţiile ţărilor din vestul UE cu cele din est, pe dificilul dosar al migraţiei”. Se mai menţiona, între altele, că preşedintele Consiliului UE, Donald Tusk, l-a felicitat pe tânărul cancelar, Sebastian Kurz, pentru „preşedinţia energică”, mai mulţi diplomaţi europeni salutând „activitatea profesionistă a unei administraţii austriece de mare calitate”. Inventariate erau, apoi, numărul reuniunilor (2.722), organizate pentru pregătirea a 50 de consilii ale miniştrilor, care s-au ţinut, cele 61 de reuniuni tripartite (Parlament, Comisie, Consiliu), soldate cu acorduri. Abordarea cotidianului francez privind preşedinţia austriacă a Consiliului UE nu necesită comentarii in extenso, decât în măsura unor lămuriri privind „dificilul dosar al imigraţiei”, ambiguă rămânând, inclusiv, poziţia Austriei. În schimb, în acelaşi număr, cotidianul menţionat, cu un trimis special la Bucureşti, titrează belicos: „A Bucharest, le puvoir roumaine regle ses comptes avec Bruxelles”. Ce conturi a reglat puterea de la Bucureşti cu Bruxelles-ul nu se spune, dar se pomeneşte despre contextul tensiunilor existente între lideri europeni şi oficiali români. Abordarea bizară a cotidianului „Le Figaro” nu este o excepţie în peisajul presei europene, care lasă impresia unui mimetism specific unei alte epoci. „L’Express”, de pildă, deşi pare mai nuanţat în articolul „UE: La presidence roumain de tous les dangers” etichetează, din capul locului, guvernul Dăncilă ca… „eurofob” şi, totalmente, novice în materie, adică „necopt” să fie în capul UE. Este menţionat calendarul evenimentelor cruciale pentru Europa: Brexit (29 martie), alegerile europarlamentare (23-26 mai), summmitul celor 27, de la Sibiu, plus alte dosare fierbinţi privind viitorul euro, politica externă, ratificarea parteneriatului economic cu Japonia, negocierile pe bugetul comunitar, evoluţia politicii de securitate, s.a.m.d. „L’Express” nu omite, însă, asigurările ferme ale premierului Viorica Dăncilă, conform cărora „România va face o bună figură”. Scepticismul otova este numitorul comun, sub semnul căruia Bucureştiul a preluat preşedinţia Consiliului UE. Cum s-a ajuns aici, poate fi o discuţie, dar este târziu. Când europarlamentari români au făcut tot ce le-a stat în putinţă, pentru a prezenta „în cenuşiu” guvernarea actuală, când în media occidentală – o spune Alina Mungiu Pippidi şi nimeni nu o contrazice – apar articole negative, plătite, la adresa României, când media autohtonă nu se regăseşte pe un comandament major, e greu de emis orice judecată. Oricum, tot politologul menţionat, adăuga recent că „guvernul actual nu este nici pe departe atât de prost, cum pretind duşmanii lui”, încât Viorica Dăncilă nu are decât şansa riscului asumat. Şi o va scoate la capăt. S-a arătat sigură pe sine, probând un psihic robust, „tare pe picioare”, cum se spune, exprimând clar priorităţile României în exercitarea mandatului: mai multă coeziune, nivelarea disparităţilor de dezvoltare dintre state, tratament egal, standarde unice, mai multă siguranţă şi securitate, creşterea rolului şi importanţei UE în plan global, mai mult respect pentru România şi cetăţenii săi. Că guvernul său poate fi etichetat „eurofob”, asta da, prostie rotundă şi rece, de-a dreptul impardonabilă. Bine că totul este liniştitor în Franţa, în Germania unde AfD, prezent în Bundestag, clamează ceea ce se ştie, ideal în Italia, dar ameninţările vin, mai nou, din România. Suntem săraci sau mai săraci, ca şi vecinii noştri din Bulgaria, este adevărat, dar, cu certitudine, guvernul condus de Viorica Dăncilă va face o preşedinţie, dacă nu „de succes” ca cea a Austriei, una mai înţeleaptă. Mai exact, ţara noastră va contribui consistent, cu idei şi soluţii, la reforma Uniunii, la progresul ei. Preşedinţia prin rotaţie a Consiliului European ne pune la încercare capacitatea adminsitrativă, viziunea politică şi solidaritatea ca naţiune. Mai ales că ne va veni, din nou, rândul peste 14 ani. O constatare: nimic despre intervenţia brutală a jandarmeriei române la mitingul #rezist din 10 august 2018. A rămas doar „îngrjorarea” pe legile justiţiei, unele deja în vigoare.