Pentru a contracara China, SUA îşi întăresc prezenţa în Australia

0
305

Pentru atenuarea marilor ambiţii ale Chinei în Pacific, SUA au anunţat, miercuri, 16 noiembrie a.c., ranforsarea prezenţei lor militare în Australia. Posedând deja baze militare în Japonia şi Coreea de Sud, Washingtonul va deplasa 250 de puşcaşi marini, în nordul Australiei, începând cu mijlocul anului viitor, un efectiv care va putea ajunge la 2.500 de oameni. Canberra a afirmat că dispozitivul militar existent, prin prezenţa bazei Darwin, rămâne  în discuţie, fără a fi vorba de crearea unei baze noi, ci doar creşterea efectivului la peste 2.000 de puşcaşi marini şi rotaţia efectivelor US Navy în acest port. În momentul deciderii retragerii forţelor militare din Irak şi Afganistan, SUA antamase, deja, reorientarea politicii lor de securitate în Asia, a declarat, spătămâna trecută, secretarul de stat american Hillary Clinton. De fapt, consolidarea cooperării militare cu Australia concretizează doctrina Obama pentru Asia – Pacific şi întăreşte prezenţa militară în Oceanul Indian. De la preluarea mandatului, Barak Obama a lansat un vast şantier de redefinire a politicii americane în Asia – Pacific. Această nouă politică externă, în regiune, contrastrând cu a anilor Bush, marchează un angajament de restaurare a prezenţei americane în această zonă, care nu este un subiect de discuţie, explică Barthelemy Courmont, profesor de ştiinţe politice la Hallym University (Coreea de Sud), cercetător la IRIS şi redactor-şef la revista „Lumea chineză, Noua Asie”. Armata americană este deja prezentă în Pacific. Două treimi din puşcaşii marini americani sunt catonaţi în regiune, inclusiv în Japonia (40.000 de oameni), Coreea de Sud (28.000 de oameni) şi în Guam, un teritoriu american la 2000 de kilometri – nord de Papua Noua – Guinee. Acest nou punct de sprijin în Australia este considerat, de China, ca o dovadă că Washingtonul caută să o încercuiască. Un purtător de cuvânt al diplomaţiei chineze nu a întârziat să califice această combinaţie „destul de nepotrivită”. „Tot ceea ce facem este destul de oportun”, a replicat, de la Canberra, Ben Rhodes, consilierul american adjunct pentru Securitate Naţională. Consolidarea cooperării dintre Washington şi aliatul său istoric, Australia, exprimă şi intenţia unei retrageri strategice a americanilor din Japonia, pe fondul unei nemulţumiri a populaţiei nipone. Se poate vorbi, însă, şi de un „răspuns” la modernizarea armatei chineze. La cea de-a 60-a aniversare de la crearea Armatei populare de eliberare, în 2009, Beijingul a anunţat un plan ambiţios de modernizare a flotei sale şi extinderea capacităţii de lovire, prin asimilarea unor rachete cu rază lungă de acţiune. Pe 10 august, China a lansat primul său portavion. Armata populară de eliberare, al cărei buget a atins 119 miliarde dolari în 2010, al doilea în lume după cel al SUA (698 miliarde dolari), nu încetează să se modernizeze. Resursele sale au fost majorate cu 12,6% anual. Redistribuirea puşcaşilor marini în Australia apare, aşadar, ca un răspuns la această creştere a puterii imperiului, explica, sâmbătă, în „Morning Herald”, Alan Dupont, de la Universitatea din Sidney. În cursul vizitei sale în Australia, preşedintele american subliniase că dezvoltarea cooperării militare reprezintă un semnal clar dat aliaţilor din zona Asia-Pacific. Şi referirea sa viza Australia, Coreea de Sud, Japonia, Thailanda şi Filipine, deşi şi alte ţări din zonă ar accepta prezenţa americană, cum ar fi Vietnam şi Singapore. Consolidarea cooperării militare între Washington şi Canberra reprezintă o nouă dilemă chineză. „Pentru prima dată în istoria noastră ne găsim în situaţia în care cel mai mare partener comercial, China, se află în concurenţă frontală cu aliatul nostru istoric, SUA”, relevă Hugh White, fost înalt funcţionar la Ministerul Apărării şi profesor de studii strategice la Universitatea din Canberra. Bogăţiile subsolului australian (zinc, uraniu, cupru, etc), dar şi alte materii prime, indispensabil boom-ului economic chinez, au transformat Australia. Este evident că interesele geo-strategice, atât ale Chinei, cât şi ale SUA, se ciocnesc în Ţara Cangurilor. Deocamdată paşnic.