Delegaţiile de sportivi din cele două Corei vor participa la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Pyeonchang (9-25 februarie) sub „drapelul unificării”, bleu ciel pe fond alb. Expresie a înţelegerii convenite de delegaţiile celor două ţări, la 17 ianuarie a.c., la Panmunjon, unde s-au pus de acord şi în privinţa unei echipe feminine comune la hochei pe gheaţă. Nu este o premieră, fiindcă cele două ţări au mai avut echipă comună la Campionatul Mondial de tenis de masă din 1991 la Chiba (Japonia), la J.O. de la Sydney (2000), J.O. de la Atena (2004), J.O. de iarnă de la Torino (2006) şi Jocurile asiatice de la Doha (2006). Gestul participării, sub drapel comun, a sportivilor celor două ţări a generat destule reticenţe, ca şi formarea unei echipe comune la una din discipline, deşi în faţa tensiunilor actuale se doreşte conferirea unei dimensiuni speciale „jocurilor păcii”, cum le-a numit preşedintele sud-coreean, Moon Jae-in, iniţiatorul dialogului intercoreean, încă de anul trecut. O propunere la care liderul nord-coreean, Kin Jong-un, surprinzător, a achiesat în mesajul său de Anul Nou. Participarea Coreei de Nord, absentă la precedentele ediţii a J.O. de iarnă, care a refuzat să ia parte la J.O. de la Seul (1988), se datorează şi diligenţelor insistente, venite din partea CIO. Numai că surmontarea dificultăţilor politice n-a fost suficientă în alcătuirea echipei comune feminine de hochei pe gheaţă. Şi, în primul rând, din motive de… comunicare: deşi folosesc aceeaşi limbă, jucătoarele selecţionate nu utilizează acelaşi vocabular. Sudistele au adoptat expresii englezeşti „coreeanizate”, pe care nordistele nu le înţeleg. Autorităţile sud-coreene au stabilit un lexic de expresii utilizat în Sud şi echivalentul lor în Nord. Antrenoarea echipei „naţionale” este canadianca Sarah Muray, care evident nu se face înţeleasă de nord-coreence. Ziariştii străini, deja prezenţi la Pyeonchang, au remarcat un lucru: evoluţia limbii în cele două părţi ale unei naţiuni divizate de 55 de ani, în urma războiului de fratricid (1950-1953) care a separat ţara. Chiar dacă au acelaşi alfabet comun, ce datează din secolul al XV-lea, vocabularul sudistelor s-a schimbat, asimilând un bogat fond de cuvinte englezeşti, respinse, cum spuneam, de nordiste. Lingviştii susţin că multe diferenţe de dialect datau dinainte de război. Dar nu asta e în discuţie. Dreapta sud-coreeană şi presa de la Seul acuză guvernul că a sacrificat echipa feminină de hochei pe gheaţă, din raţiuni politice, pentru a da impresia unei reapropieri. Bineînţeles, presa nord-coreeană nu rămâne datoare. J.O. de iarnă găzduite de oraşele Pyeonchang, Gangneung şi Jeongseon, aflate la 80 km de zona demilitarizată, a celor două Corei, vor intra în istorie. Şi, deloc nefiresc, una dintre ele mai urmărite competiţii va fi turneul de hochei feminin, unde cele două Corei vor avea o echipă comună, din jucătoare care aparţin, nu doar aceleiaşi Peninsule, cât unor lumi diferite.
