Cu toate că România înregistrează unul dintre cele mai scăzute scoruri din UE în ceea ce priveşte calitatea infrastructurii, conform Potrivit Indexului Competitivităţii Globale publicat de Forumul Economic Mondial, am atras doar 7% din suma cheltuită în ECE din fondurile UE pentru infrastructură.
Ţările din Europa Centrală şi de Est reprezintă 28% din teritoriul Uniunii Europene, 22% din populaţia acesteia, dar numai 10% din PIB-ul UE. Iar una dintre principalele provocări cu care se confruntă regiunea în prezent este să găsească surse de finanţare pentru proiectele de infrastructură de transport. Mai mult de 80 de miliarde de euro au fost investite în regiune în exerciţiul financiar european 2007-2013 din fonduri structurale şi de coeziune, se arată într-un comunicat al PwC. Însă necesarul de finanţare a investiţiilor în infrastructură rămâne foarte ridicat, regiunea având nevoie de 615 miliarde de euro până în 2025. Modalităţile de impulsionare a investiţiilor în infrastructură în Europa Centrală şi de Est (ECE) sunt prezentate pe larg într-un nou raport realizat de PwC şi de Atlantic Council intitulat The road ahead – CEE transport infrastructure dynamics.
Raportul prezintă starea actuală a infrastructurii în regiunea ECE şi detaliază care sunt acum principalele obstacole pentru îmbunătăţirea infrastructurii în regiune – analizând politicile sectoriale, dificultăţile de reglementare şi de finanţare, înaintând totodată o serie de recomandări pentru accelerarea investiţiilor.
„În ciuda progresului înregistrat în ultimii ani, la nivelul ţărilor din regiune există în continuare un deficit de investiţii în infrastructura de transport. Este clar însă că necesarul de finanţare a acestor lucrări de infrastructură depăşeşte posibilităţile actuale ale bugetelor naţionale ale ţărilor din regiune, implicit şi pe cel al României. Tocmai de aceea trebuie căutate resurse financiare suplimentare în sectorul privat, prin punerea în aplicare a unei legislaţii viabile privind Parteneriatele Public-Privat. Din păcate, deşi în România avem bazele unei astfel de legislaţii, acesteia îi lipsesc normele de aplicare, nefiind funcţională la acest moment”, a declarat Ionuţ Simion, Country Managing Partner, PwC România.
„Având în vedere această nevoie de investiţii în infrastructură, ne aşteptăm ca sectorul construcţiilor din ECE să crească cu un ritm anual de 3,1%, depăşind astfel ritmul de creştere din ţările din Europa Occidentală în următorii cinci ani.”, a precizat Sorin Petre, Partener, Servicii de Evaluare şi Analiză Economică, PwC România, care este specializat, printre altele, în analiza economică a marilor proiecte de investiţii.
„România îndeosebi are nevoie de investiţii masive pentru îmbunătăţirea infrastructurii de transport. Potrivit Indexului Competitivităţii Globale publicat de Forumul Economic Mondial, România înregistrează unul dintre cele mai scăzute scoruri din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte calitatea infrastructurii, de 3,61, în vreme ce media ţărilor UE 15 este de 5,65, iar media statelor din ECE este de 4.02. În exerciţiul financiar european 2007-2013, din totalul de 82 de miliarde de euro de fonduri structurale şi de coeziune investite în regiune în proiectele de infrastructură de transport, România a atras mai puţin de 7%, în vreme ce Polonia a folosit peste 30% din această sumă”, a adăugat Ruxandra Chiriţă, Director, Servicii de Consultanţă pentru Sectorul Public, implicată de-a lungul timpului în numeroase proiecte ample de investiţii din sectorul public.
După decenii de lipsă de investiţii, regiunea Europei Centrale şi de Est a făcut progrese fără precedent în îmbunătăţirea infrastructurii în ultimii ani: peste 5.600 de kilometri de autostradă fiind construiţi în ultimii 20 de ani. Acest lucru s-a datorat în bună măsură finanţărilor europene: peste 150 de miliarde de euro din fondurile structurale au fost utilizate în această perioadă în regiune, la care s-au adăugat facilităţi adiţionale precum Connecting Europe sau finanţările oferite de Banca Europeană de Investiţii. În plus, investitorii privaţi au investit miliarde de euro în proiecte de transport cheie în Polonia, Slovacia, Ungaria şi Croaţia.
Autorii raportului PwC şi Atlantic Council subliniază faptul că deşi investitorii rămân interesaţi de astfel de oportunităţi în regiune, aceştia se aşteaptă la proiecte bine documentate şi cu un profil echilibrat de risc şi profitabilitate. Atingerea acestui echilibru între risc şi rentabilitate va fi esenţială pentru a menţine fluxul de investiţii private în regiune.
Raportul analizează în detaliu cele cinci coridoare de transport care se aşteaptă să joace un rol esenţial în conectarea regiunii Europei Centrale şi de Est de restul ţărilor UE (Marea Nordului – Baltica, Marea Baltică – Marea Adriatică, coridorul Rin – Dunăre, coridorul Orient-Est Med şi coridorul mediteranean). Este nevoie de cel puţin 384 de miliarde de euro pentru finanţarea a peste 2000 de proiecte pentru finalizarea acestor cinci coridoare de transport.
Potrivit raportului, una dintre provocările cruciale în regiunea ECE este aceea de a construi un proces eficient de finanţare a proiectelor de infrastructură de transport care să reducă decalajul de dezvoltare între estul şi vestul Uniunii Europene. Cetăţeanul mediu din vechile State Membre ale Uniunii Europene are la dispoziţie de două ori mai mulţi kilometri de autostradă per capita decât cel din noile state membre.
Pe baza experienţei PwC în gestionarea unor astfel de proiecte în ECE, dar şi a discuţiilor cu diferiţi actori relevanţi din domeniu, raportul propune şase recomandări pentru a aduce infrastructura de transport din regiune la nivelul necesar pentru a susţine ambiţiile de creştere ale ţărilor din ECE: consens politic, coordonare la nivel regional, prioritizarea proiectelor, mobilizarea resurselor financiare din sectorul privat pentru a depăşi dificultăţile de finanţare, îmbunătăţirea eficienţei proiectelor de investiţii existente şi monitorizarea constantă a lecţiilor învăţate.
Cum va arăta infrastructura de transport din regiune în viitor? Raportul îndrăzneşte să afirme că 75% din infrastructura din 2050 nu există în prezent în ţările din regiune – noile tehnologii vor avea un impact nu doar asupra modului în care este proiectată, construită şi operată infrastructura de transport, dar şi asupra cererii privind serviciile de transport. Acest lucru sugerează că o abordare regională a problemelor dezvoltării infrastructurii de transport ar fi mult mai eficientă şi ar maximiza şansele de succes, tocmai de aceea iniţiative regionale, aşa cum este nou lansata Iniţiativă a celor Trei Mări, pot juca un rol cheie.
