Spectacolul de operă într-un act „Castelul prinţului Barbă-Albastră”, de Bella Bartok, prezentat de Opera Maghiară din Cluj-Napoca, deschide astă-seară, ora 19.00, cea de-a XII-a ediţie a Festivalului Internaţional „Elena Teodorini”. Evenimentul este organizat în perioada 29 septembrie – 20 octombrie, de Teatrul Liric „Elena Teodorini”, în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local Craiova, şi aduce în faţa publicului şase spectacole, dintre care două în premieră: baletul pentru copii „Micuţa Dorothy” (13 octombrie) şi opera „Boema”, de G. Puccini (20 octombrie).
Piesa „Castelul prinţului Barbă-Albastră” – în opinia lui Péter Várnai nu o operă, ci mai degrabă „o baladă scenarizată” – a fost înscrisă de autorul său, compozitorul şi pianistul maghiar Bella Bartók, unul din reprezentanţii de seamă ai muzicii moderne, în anul genezei (1911), la concursul de muzică al Cazinoului din Lipótváros, însă, catalogând-o drept imposibil de prezentat, juriul nu a considerat-o demnă de a fi premiată. Până la urmă a fost prezentată în 1918 (la premieră, Barbă-Albastră a fost interpretat de Oszkár Kálmán, iar Judit – de Olga Haselbeck), însă după opt reprezentaţii a fost scoasă din program. În 1936 a fost remontată de Opera din Budapesta, iar sub bagheta lui Sergio Failoni, avându-i ca solişti pe Ella Némethy şi Mihály Székely, a pornit seria de succese, neîntreruptă până azi. Primirea a fost aşa de călduroasă încât, la sfârşitul spectacolului, Bartók a ieşit de peste zece ori în faţa cortinei pentru a se apleca. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost prezentată în numeroase ţări, îndeosebi în formă de concert.
Libretul ales de compozitor este piesa de teatru scrisă de Béla Balázs în 1910. Tot Balázs, prieten al lui Bartók, a fost libretistul baletului „Prinţul cioplit în lemn”. Creaţia acestuia s-a înscris în ampla mişcare a literaturii europene de la sfârşitul secolului, ai cărei autori au fost preocupaţi în creaţiile lor de insolubilitatea relaţiei dintre bărbat şi femeie, nu independent de caracterul ambiguu al poziţiei femeilor în societatea burgheză. Această tematică a evocat iarăşi povestea medievală, de origine franceză, a lui Barbă-Albastră, ucigaşul de neveste, variantele căreia sunt răspândite în tradiţia populară europeană.
Întâmplarea scenică se derulează, de fapt, pe două planuri, cel al realităţii vizibile şi cel intelectual-ideologic. Întâmplarea direct perceptibilă este deosebit de simplă: Barbă-Albastră aduce o nouă soţie în casă, pe Judit, şi înainte de a o lega definitiv de sine îi arată palatul. În holul acestei clădiri întunecate, reci, cu pereţii umezi se găsesc şapte uşi ferecate. Toate pot fi ale lui Judit, spune Barbă-Albastră, dar o roagă să nu-i cerceteze trecutul. Însă Judit, după ce a părăsit totul şi pe toţi pentru acest bărbat, vrea să-l cunoască în totalitate.
Deschide pe rând uşile: în spatele celei dintâi descoperă un râu însângerat (camera de tortură), după cea de-a doua găseşte arme în cantităţi enorme (sala armelor), în spatele celei de-a treia vede nenumărate comori, dar cele mai splendide bijuterii sunt mânjite cu sânge (sala comorilor), a patra uşă se deschide spre o grădină înmiresmată (grădina palatului), iar a cincea spre o ţară nemărginită („priveşte, aceasta este împărăţia mea”), cu deschiderea celei de-a şasea uşi izbucnesc lacrimi (lacul lacrimilor). Începând cu cea de-a cincea uşă, Barbă-Albastră o roagă tot mai insistent pe Judit să nu le mai deschidă, dar aceasta nu-l ascultă, căci vrea acum să cunoască totul. Se deschide şi cea de-a şaptea uşă şi îşi fac apariţia nevestele de demult…
Spectacolul Operei Magiare din Cluj-Napoca îl are ca regizor şi, totodată, dirijor pe György Selmeczi, scenografia este realizată de Gyula Lőrincz, iar costumele sunt creaţia lui Ágnes Szakács. În distribuţie: Mária Molnár (Judit) şi János Szilágyi (Barbă Albastră), invitat pentru a da citire Prologului fiind Áron Dimény.
