De la Elena Udrea la… Angela Merkel

Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, a debutat în presa scrisă cu un editorial pentru cotidianul „Puterea”, ziarul acela inaugurat în prezenţa lui Mihail Gorbaciov, venit special la Bucureşti. Detaliu interesant la vremea respectivă, acum insignifiant. Tonul militant al articolului se dezvăluie încă din titlu, pentru a nu crea suspans: „Românii au de ales: faliment pentru asistenţă socială sau prosperitate prin investiţii”. Produsul jurnalistic se încheie cu o frază menită a susţine, fără echivoc, titlul, ca o concluzie la arguţia promovată. „Anul viitor, românii au de ales între a se împrumuta ca să poată cheltui ceva ce nu au, îndreptându-se, astfel, spre faliment (varianta USL) şi a investi în viitor, creând locuri de muncă, generând venituri mai mari la buget, scăzând, astfel, presiunea pe bugetul asigurărilor sociale (varianta PDL). Cred că orice om raţional ar alege această a doua variantă”, conchide Elena Udrea. Dacă logica afectivă, indusă de apartenenţa la partidul de guvernământ, PDL, poate fi înţeleasă, cugetarea de ansamblu este derutantă. În ce împrejurare liderii USL au afirmat că, ajunşi la putere, „se vor împrumuta ca să poată cheltui ceva ce nu au”? Doamna Elena Udrea nu este Sebastian Lăzăroiu sau Traian Igaş în Cabinetul Emil Boc. Nu este un purtător de vorbe, ci, mai de grabă, un ministru, odinioară cu vocaţie liberală, cu destulă înţelepciune când îşi propune. Chiar dacă obsesia cu surplusul de aproape un milion de pensionari o deranjează. Trimiterea la USL este un fel de hodoronc-tronc, ca să nu spunem o prostie rotundă şi rece, frecventă în politică. Lăsăm deoparte faptul că, invocând logica elementară, cei care nu aleg a doua variantă (PDL) sunt taxaţi ca… iraţionali. Sunt cam mulţi, dar asta este o altă poveste. Tot în politică şi tot femeie este şi Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, fizician de profesie, cu un doctorat la Universitatea din Leipzig, în ianuarie 1986, sub conducerea actualului soţ, cel de-al doilea, Joachim Sauer. Chiar orice similitudine între Elena Udrea şi Angela Merkel nu poate fi exclusă, fie şi pentru faptul că aparţin aceleiaşi familii politice (PPE) în Parlamentul European. Duminică, conservatoarea Angela Merkel a pierdut alegerile regionale chiar în landul său, unde, potrivit televiziunii publice, ARD, social-democraţii (SPD) au obţinut 37% din voturi, 7 puncte în plus faţă de 2006, iar CDU a luat doar 24%, înregistrând un recul de 4,8 procente. Cum liberalii (FDP), cu doar 3%, partenerii Uniunii Creştine (CDU/CSU) a doamnei Angela Merkel la nivel federal, au fost eliminaţi din Parlamentul Mecklembourg – Pomerania, pentru nerealizarea pragului de 5%, şeful guvernului regional, Erwin Sellering (SPD), a refuzat să vorbească despre continuarea guvernării cu CDU, preferând extrema-stângă (Die Linke), care a obţinut 18% din voturi. Angela Merkel n-a vituperat împotriva celor de la SPD, considerând opţiunea populară legitimă, deşi spectaculoasa redresare a Germaniei, după ieşirea în criză şi intrarea în linie dreaptă, anunţa alte aşteptări. A plătit însă pentru refuzul angajării Germaniei în intervenţia din Libia, contestată şi în propriul partid creştin-democrat, şi încercarea salvării zonei euro. O deosebire de atitudine există, dincolo de nuanţele uşor speculative. Şi PD-L îşi caută „doamna de fier”.