Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova îl comemorează pe Ion D. Sîrbu, la împlinirea a 26 de ani de la moarte. Mâine, 16 septembrie, de la ora 18.00, la sala care poartă numele scriitorului, actorul Zoltan Butuc va susţine concertul „Vechi povestiri minereşti”, de Ion D. Sîrbu, „poveşti de care sufletul se umple, iar mintea se poate mira”, cu expresia actorului, extrase din audiobook-ul cu acelaşi nume. «Cu pasiunea şi implicarea care îl caracterizează, cu dorinţa de a-i apropia pe oameni de autentica lor viaţă, Zoltan Butuc va omagia astfel personalitatea scriitorului, secretar literar al TNC timp de 9 ani, printr-un spectacol în care muzica şi poveştile îngemănate îşi propun să fie „o reverenţă în faţa limbii române şi a tainicei limbi a Basmului românesc”», menţionează organizatorii. Intrarea publicului va fi liberă.
Zoltan Octavian Butuc s-a născut pe 2 iulie 1969, în Braşov. În 1995 a absolvit IATC Bucureşti. În 1993 i s-a decernat premiul pentru debut al UNITER pentru rolul din spectacolul „Ora lynxului” de Per Olov Enquist, jucat la Teatrul Odeon, iar în 1996 a primit Premiul Fundaţiei Tofan pentru Teatru şi Film.
A interpretat roluri memorabile în spectacole din dramaturgia unor W. Shakespeare, Sarah Kane, Ernesto Sabato, Panait Istrati, Bertolt Brecht, Vlad Zografi, Carlo Goldoni, Sam Shepard, Luigi Pirandello, Ceyar Petrescu, M. Bulgakov, A. Strindberg etc. A jucat în numeroase filme româneşti şi străine, între care „Prea târziu” (regia: Lucian Pintilie), „Triunghiul morţii” (regia: Sergiu Nicolaescu), „Damen Tangou” (regia: Dinu Tănase), „Amen” (regia: Costa Gavras), „Ces amours” (regia: Claude Lelouch), „Cendres et sang” (regia: Fanny Ardant), „Bunraku” (regia: Guy Moshe), „Seven seconds” (regia: Simon Fellows), „Swenney Todd” (TV), „Anaconda” (3 & 4) etc.
A performat în spectacole alături de maeştri ai muzicii româneşti:
„Muzică şi Poezie Contemporană”, cu Mircea Tiberian şi Paul Daian (1997); „Blues şi Poezie”, cu A.G. Weinberger (1998), „Îngeri în închisoare”, cu Mihai S. Gruia, Radu Bânzaru, Grigore Leşe (Teatrul ACT, 2004); „Pentru cei care iubesc Limba Poezească” (2012, până în prezent); „Adâncuri Vibrate” cu Adrian Naidin (2012); „Cântece şi Cânticele”, cu Maria Răducanu (2012, până în prezent); „Purtătorul de cuvinte”, cu Ioan Gyuri Pascu (2013-2014).
Prozator şi dramaturg, Ion D. Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, jud. Hunedoara – m. 17 septembrie 1989, Craiova) a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie (1940-1945), în cadrul Universităţii din Cluj, vremelnic mutată la Sibiu. I-au fost profesori, între alţii, Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. Popovici, Onisifor Ghibu, D. D. Roşca, Nicolae Mărgineanu. Și-a luat licenţa cu teza „De la arhetipurile lui C. G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga” (1945) şi şi-a pregătit doctoratul cu lucrarea „Funcţia epistemologică a metaforei”, la Lucian Blaga. A fost asistent şi conferenţiar la Universitatea din Cluj (1946-1949), apoi, îndepărtat din învăţământul universitar, va funcţiona, în 1950-1955, ca profesor de liceu şi şcoală medie la Baia de Arieş şi Cluj.
A fost arestat la 16 septembrie 1957, pentru „omisiune de denunţ”, anchetat, apoi judecat şi condamnat la un an închisoare. În 1958, după ispăşirea pedepsei, la Jilava, va fi iar arestat. Anchetat, în cadrul Secţiei scriitori şi intelectuali dificili, i se va înscena un al doilea proces, pentru delictul de „uneltire contra ordinei sociale”, fiind condamnat la 7 ani închisoare corecţională şi 4 ani interdicţie corecţională, cu suspendarea drepturilor. Încarcerat la Gherla, până în 1960, se va afla, pe rând, până la sfârşitul detenţiei, în lagărele de muncă de la Stoeneşti, Strâmba, Grindu, Periprava. Eliberat prin graţiere (februarie 1963), este trimis cu „domiciliu obligatoriu” la Petrila. Din septembrie acelaşi an, a fost muncitor necalificat în subteran (vagonetar) la Mina Petrila, apoi şef serviciu producţie la Teatrul de Stat din Petroşani (ianuarie-iulie 1964) şi secretar literar la Teatrul Naţional Craiova (august 1964 – noiembrie 1973, când va fi pensionat). S-a stins din viaţă la 17 septembrie 1989, în Craiova, după o lungă şi chinuitoare suferinţă, ca urmare a unui cancer pe vălul palatin.
«… am fost în mină înainte să citesc I.D. Sîrbu, graţie prieteniei, a înţelesurilor deja comune asupra vieţii cu cei de-acolo… Asta am văzut şi tot acest aspect îl regăsesc cu mare voluptate exprimat în scrierea lui Sîrbu. O mare iubire pentru oamenii locurilor şi locurile oamenilor. Un patriotism neforţat, încântător, slăvit într-o aleasă limbă română. O filosofie conţinută traversează cele mai banale povestioare sau aspecte ale poveştii. Uriaş în simplitate, nefiind simplist pe niciunde…». (Zoltan Butuc)
