Pentru Traian Băsescu, democraţie e în… cer!

Invitat la un post de televiziune, mai deunăzi, fostul preşedinte al ţării Traian Băsescu, s-a destăinuit că şi la prima suspendare, în 2007, şi în 2012, a avut sprijinul moral al senatorului american John McCain. Mesajul acestuia a fost „rotund pentru toate structurile statului”. Din tot ce declară, acum, Traian Băsescu se deducea că-i minţise pe americani, spunându-le că suspendarea sa se datora… scăderii în sondaje. „Ei nu înţeleg schimbarea unui preşedinte, ca nu mai e popular în sondaje. Ce e aia? Este incorect, ai tot sprijinul nostru” a relatat Băsescu, că ar fi spus McCain. În 2012 ambasadorul SUA la Bucureşti, domnul Mark Gittenstein nu s-a arătat îngrijorat că primul om în stat gândeşte ca un taliban. Probabil avea asigurarea Monicăi Macovei că nu există motive de îngrijorare. Ea care dusese ideologia băsismului în faza utopicului târziu. Or, la 6 iulie 2012, Curtea Constituţională a României redactase deja avizul consultativ, referitor la cererea de suspendare, document care confirma că Traian Băsescu se plasase în afara cadrului constituţional: „Faptul că preşedintele României, prin comportamentul său politic, şi-a asumat public iniţiativa unor măsuri economico-sociale, înainte ca acestea să fie adoptate de guvern, prin asumarea răspunderii, poate fi reţinut ca o încercare de diminuare a rolului şi atribuţiilor primului ministru (…) nu şi-a exercitat cu maximă eficienţă şi exigenţă funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. În consecinţă, Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament cu 265 voturi „pentru” şi 114 voturi „împotrivă”, stabilindu-se ca referendumul pentru demitere să fie organizat la 29 iulie 2012. Fostul preşedinte al ţării împărţise societatea românească în două: pro-Băsescu şi anti-Băsescu fiind greu de identificat opinii echilibrate despre persoana sa. Că a simţit „butoiul cu praf de puşcă, însoţit de un bileţel: în curând cutia de chibrituri”, făcut cadou, este o altă discuţie fără vreo legătură însă cu poziţionarea sa în sondaje. Dacă nu devenise cumva… insondabil. Totul nu era altceva decât expresia unei adversităţi teribile din partea societăţii. Ideea cu lovitura de stat a fost o imensă prostie, abil rostogolită, pe la Bruxelles şi alte cancelarii europene, dar ce mai contează acum vorbele obosite de multă vreme? Să-l minţi însă pe senatorul american de Arizona, John McCain, în mandat din 1987 (reales în 1992, 1998, 2004 şi 2010), clasat al cincilea de „Time” în 2008, într-un top al celor mai influente 100 de personalităţi din lume, respectat în SUA şi de adversarii politici, pentru cei şase ani de detenţie în Vietnam (octombrie 1967 – martie 1973), unde a fost luat prizonier de război, după ce avionul său aflat la a 23 a misiune fusese lovit deasupra Hanoiului, de o rachtetă sol-aer SAM 2, este mai greu de înţeles. John McCain, un erou naţional al SUA, decorat de preşedintele Richard Nixon, a simţit umilinţa, tortura, supliciul închisorii nord vietnameze, salvându-se miraculos de la moarte, fiind apărat în campania pentru prezidenţialele din 2008, de însuşi Barack Obama, ceea ce la rândul său a făcut şi el, faţă de actualul preşedinte, la un miting electoral. De la Theodore Roosvelt, John McCain ştia desigur că politica este o competiţie între interesul naţional şi egoismul interesului privat. Nu există manipulare fără vocaţia unora dintre noi de a fi manipulabili. Şi din a da mereu lecţii altora, cum face în aceste zile Traian Băsescu, nimeni nu învaţă mare lucru, aflând ca „ingrediente”, cum l-a minţit premeditat pe senatorul John McCain, cum spuneam, o personalitate influentă în administraţia americană, destul de onestă ca atitudine civică, din moment ce a fost capabil să îi mulţumească coliestierei sale Sarah Palin, după eşecul în alegerile prezidenţiale din 2008, când aceasta făcuse o figură catastrofală. Părinte a şapte copii, din care unul adoptat de la orfelinat în 1991, senatorul John McCain a putut fi indus în eroare. Şi nu suntem convinşi că a dorit acest lucru. Fiindcă pentru Traian Băsescu democraţia e în cer, pe pământ e altceva…