Deznodământul reuniunii cruciale de aseară, de la Bruxelles, a şefilor de stat şi de guvern, din zona euro, nu-l cunoaştem, la ora scrierii acestui text. Ora anunţată pentru începerea summit-ului extraordinar amintit: 19.00 la Bucureşti. Precedată fiind de întâlnirea celor 19 miniştri de Finanţe din zona euro, printre aceştia şi Euclide Tsakalotos, succesorul lui Yanis Varoufakis, care a demisionat luni dimineaţa. Grecia a obţinut însă o amânare pentru prezentarea propunerilor scrise – mai puţin folclorice, care nu au fost discutate de Eurogrup, urmând a fi analizate astăzi. Băncile greceşti au rămas închise şi ieri, vor fi şi astăzi, retragerea de la bancomate fiind limitată la 60 de euro pe zi de o persoană. În ajunul summit-ului extraordinar de aseară, de la Bruxelles, Angela Merkel şi Francois Hollande s-au întâlnit la Paris şi, încercând să mascheze divergenţele lor pe „dosarul grec”, au căutat să exprime o poziţie comună, faţă de premierul grec Alexis Tsipras, legitimat de un covârşitor vot „NU” la referendumul de duminică, privind planul creditorilor Atenei. În prezent, datoria greacă (322 miliarde euro – 177% din PIB) este deţinută de creditori publici: peste 75% de FMI, BCE şi Fondul Euopean de Stabilitate Financiară (FESF) şi alte ţări membre ale zonei euro. Eurogrupul care a debutat, ieri, la ora 14.00 (la Bucureşti) urma să examineze noile propuneri promise de premierul grec Alexis Tsipras, şi la sosirea sa comisarul european pe domeniu, letonul Valdis Dombrovoskis, estima că o ieşire a Greciei din zona euro „nu este exclusă”, dacă Atena nu prezintă „un pachet de reforme credibile” şi „dacă încrederea nu este restabilită”. Să mai adăugăm doar un detaliu: După întâlnirea lor de la Paris, Angela Merkel făcea referiri la „propuneri precise”, în timp ce Francois Hollande solicita „propuneri serioase”, repetând că poarta rămâne deschisă „discuţiilor”. Mai introducea în discuţie termenul de „solidaritate”. A mai intervenit însă un actor cu greutate politică în toată povestea: preşedintele american Barack Obama. Care, într-o discuţie pe criza greacă cu Francois Hollande, a menţionat că „sunt necesare compromisuri dificile de toate părţile”, după cum menţionează Casa Albă. Decriptat, mesajul nu sugera altceva decât că Grecia trebuie păstrată în zona euro şi, implicit, în UE. Din raţiuni geostrategice. Pentru moment, noul ministru grec al Finanţelor, Euclide Tsakalotos, a declarat doar că grecii „merită mai mult” şi ultima ofertă a creditorilor nu constituie decât o soluţie „non-viabilă”. Blocajul era aseară eminamente politic. În Germania, opinia publică este împotriva acordării unui euro în plus Greciei, după ce, în 2012, a primit 107 miliarde euro, prin cel de-al doilea plan de ajutor. Chestiunea restructurării datoriei greceşti, ca o „revendicare far” a lui Alexis Tsipras, urma să fie abordată. Interesant, părea până aseară, jocului preşedintelui francez Francois Hollande, un avocat abil al grecilor, apt de a deveni cel mai iubit lider european pentru Atena. În schimb, „linia roşie” era vizibilă pentru Angela Merkel, confruntată în Germania cu o opinie publică ostilă grecilor, şi o posibilă înduplecare la Bruxelles la o asistenţă financiară prelungită. Cancelarul avea de partea sa mai mulţi lideri europeni, care vorbeau deschis de o iminentă ieşire a Greciei din zona monedei unice. BCE anunţase încă de luni că menţine mecanismul de furnizare de lichidităţi de urgenţă (ELA) în beneficiul băncilor greceşti, închise de opt zile, în pragul falimentului, aflate sub perfuzie. De altfel, doi italieni, Matteo Renzi, moderatul om de stânga, un pivot între Merkel şi Tsipras, dar şi Mario Draghi, patronul BCE, şi-au etalat inteligenţa suplă. Toate tentativele „mai blânde” păreau lovite de „nein”-ul Berlinului. Grecia are nevoie de 50 de miliarde euro de ajutor suplimentar, de acum până în 2018, şi o restrângere a datoriei sale de mare amploare.
