Eurogrupul a dat verdictul miercuri seara: negocierile nu se reiau decât după referendumul de duminică 5 iulie a.c., împotriva dorinţei exprese a Parisului de a se continua discuţiile. Anunţarea, spre surpriza generală a referendumului amintit, a însemnat o apăsare pe butonul roşu al “valizei nucleare”. Pe blogul, său ministrul grec al finanţelor, Yanis Varoufakis, după ce evocase posibilitatea suspendării referendumului, explică în mai multe puncte de ce guvernul cere să se voteze „NU” duminică: creditorii Greciei refuză reducerea datoriei publice insustenabile şi insistă pe faptul că ea trebuie plătită de membrii neputincioşi ai societăţii, copiii şi nepoţii lor. FMI, SUA şi numeroase guverne, dar şi economişti „foarte independeţi” cred că datoria trebuie restructurată; Eurogrupul care acceptase (noiembrie 2012) că datoria poate fi restructurată refuză momentan, după anunţul referendumului; Europa a trimis semnale că este dispusă să discute o restructurare chiar dacă se va votând „NU” la oferta finală; Grecia va rămâne în zona euro, conturile grecilor sunt protejate; votând „NU” duminică noi rămânem în euro, dar cu puterea consfiinţită de acest „Nu”, vom regla datoria publică şi distribuirea poverii între posedaţi şi non posedaţi.
Yanis Varouvakis a afirmat într-o discuţie, la un canal economic de televiziune, că va demisiona din funcţiile sale în cazul unui „DA” la referendum. „Nu este o criză bancară, este o criză politică”. În concluzie: dacă grecii votează majoritar „oxi” duminică, asta semnifică respingerea propunerilor creditorilor şi menţinerea guvernului lor. Dacă votează „nai” este invers. Scenariul preferat al creditorilor: Grecia ar putea rămâne în zona euro urmând modelul cipriot, combinat cu controlul capitalului autohton, putând semna un acord „bani contra reforme” ce ar putea repermite refinanţatea datoriei sale. O altă variantă: Grecia ar putea rămâne în zona euro, conservând depozitele sale, dar acceptând contracţii bugetare pe termen scurt prin emisiunea unei monede paralele. Pe care însă, afirmă Yanis Varoufakis, Grecia nu o poate imprima întrucât „uniunea monetară este ireversibilă”. Ar putea părăsi zona euro, dar păstra euro ca monedă de curs legal, cum se întâmplă în Muntenegru şi Kosovo. Cum acest scenariu nu poate funcţiona decât prin crearea unei noi structuri bancare, devine improbabil. „Scenariul Grexit” ar putea repeta experienţa argentiniană din 2001 şi 2002, care demonstrează că o modificare brutală a sistemului monetar nu se derulează uşor. Tensiunile sociale şi politice pot genera derapaje. Pe termen scurt şi mediu Grecia va suporta costuri la „Grexit”, dar pe termen lung, întreg ansamblul zonei euro va ieşi perdant. Un eventual „Grexit” va presupune renunţarea la euro ca monedă, ceea ce ar însemna să nu mai fie percepută ca un angajament ireversibil. Grecia este o ţară relativ mică cu perspective economice pe termen scurt, strâns legate de cele ale restului Europei. S-ar putea crede că Grecia beneficiază de întreaga susţinere a economiştilor americani Paul Krugman şi Ioseph Stiglitz, care denunţă propunerile europene, dar cele două premii Nobel denunţă şi iresponsabilitatea şi derapajele populiste. Două sunt opţiunile imediate: austeritatea şi depresia fără sfârşit sau disponibilitatea de a-şi lua în mâini propriul destin, într-un context incert, cum sugerează prof. Ioseph Stiglitz – premiul Nobel pentru economie – şi cercetătorul post doctorand Martin Guzman de la Universitatea Columbia, conchizând că nici una dintre opţiuni nu este atrăgătoare. La capătul mai multor zile de negocieri, cancelarul german a decretat, chiar cu riscul asumării unor critici: nici o negociere, fără acord înaintea referendumului. Un avertisment pentru România, altminteri corect calibrat de Traian Băsescu: Nici o grabă pentru adoptarea monedei euro, cu o jumătate de economie necompetitivă, care prin datorii ar putea fi zdrobită. După 2021, s-ar putea discuta, fiindcă 2019 pare doar un obiectiv ambiţios.
P.S. Consiliul de Stat, cea mai înaltă jurisdicţie administrativă greacă, examinează astăzi legalitatea referendumului decis de guvernul de la Atena. Cei care au depus plângeri invocă faptul că este violat art. 44 (al.2) din Constituţie care dispune că recursul la referendum nu poate fi făcut pe chestiunea „finanţelor publice”.
