Cum a pierdut Kievul Debaltsevo

0
342

Evocând “o retragere organizată şi planificată”, preşedintele ucrainean Petro Poroşenko n-a convins pe nimeni. Miercuri, 18 februarie a.c, câteva mii de militari ucrainieni – mereu s-a evitat numărul exact – cantonaţi lângă Debaltsevo n-au reuşit să rupă încercuirea separatiştilor, dar au fost lăsaţi în cele din urmă să părăsească poziţiile deţinute. Armata ucraineană vorbeşte de şase morţi, dar la morga oraşului Artemivsk, jurnaliştii au consemnat 40 de cadavre. Circa o sută de răniţi se află internaţi la spitalul din oraş. Debaltsevo se află la 20 de kilometri de Artemivsk. De miercuri, Debaltsevo, oraş cu 25.000 de locuitori pe timp de pace, a trecut sub controlul separatiştilor pro-ruşi. Consituind o poziţie strategică pentru statul-major ucrainean, ca nod feroviar, el făcea legătura între Doneţk şi Lugansk “capitalele republicilor separatiste”. Miercuri, în preambului unei reuniuni a Consiliul naţional de securitate şi de apărare, liderul ucrainean a anunţat că ţara sa a cerut trimiterea unei misiuni a poliţiei Uniunii Europene. Aceasta ar fi “cea mai bună opţiune pentru garantarea securităţii în situaţia în care încetarea focului n-a fost respectată nici de Rusia, nici de cei pe care îi susţine”. O nouă discuţie telefonică, între “părinţii” acordului Minsk 2 a fost prevăzută pentru ziua de ieri. Acum se discută despre faptul că “problema Debaltsevo”, în lungile ore de negocieri, n-a fost ridicată. Se spune că discuţia între Vladimir Putin şi Petro Poroşenko a avut loc în următorii termeni: “Sunteţi încercuiţi. Ce faceţi?”, ar fi spus Vladimir Putin. “Nu, nu suntem înxcercuiţi”, a răspuns omologul său ucrainean, care a reproşat în acest climat, lipsa de camaraderie, invocând că, de fapt, Debaltsevo a fost tot timpul evocat. Petro Poroşenko a reamintit că în dimineaţa zilei de 12 februarie, când semnarea acordului era iminentă, subit enervat ar fi declarat : “Condiţiile puse de ruşi sunt inacceptabile!”. Tot el a adăugat că “mai rămâne o speranţă”. Preşedintele rus n-a cedat nimic. El cunoştea situaţia din teren şi denigrarea interlocutorului său nu l-a impresionat cu  nimic: “Discuţiile referitoare la Debaltsevo n-au evoluat o iotă”. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluţie privind respectarea angajamentelor luate la Minsk. Numai că aceleaşi cauze vor produce aceleaşi efecte. Pierderea oraşului strategic Debaltsevo este o lovitură simbolică foarte dură pentru Kiev. La Shirokino, un oraş lângă Mariupol, miliţiile naţionaliste ucrainiene (batalioanele Azov şi Donbass), ai căror lideri au anunţat că refuză încetarea focului, au încercat o ofensivă contra sepratiştilor, dar fără succes, în pofida susţinerii cu artilerie a armatei regulate. Retragerea din Debaltsevo, pe lângă efectivul de militari, mai presupune şi o cantitate fără precedent de blindate şi piese de artilerie, deplasate pentru a veni în ajutorul rezistenţei ucrainiene. Pierderea punctului Debaltsevo îi creează mari dificultăţi lui Petro Poroşenko, acuzat în presa de la Kiev. Se repetă cu obstinaţie că dacă există o soluţie pentru sfârşitul conflictului ucrainean ea nu este decât politică. Deocamdată se reaminteşte o frază din acordul Minsk 2, trecută cu vederea de media: liderii rămân ataşaţi perspectivei unui spaţiu umanitar economic comun de la Atlantic la Pacific, fondat pe deplinul respect al dreptului internaţional şi al principiilor OSCE. S-ar putea crede că acordul de la Minsk a pus pe hârtie proiectul gaulist şi miterandian al unei mari Europe care întinde mâna Rusiei. Fructul ranforsat al cuplului franco-german. Numai că metoda de negociere a lui Vladimir Putin rămâne condamnabilă şi lasă impresia că, de fapt, n-a vrut decât să câştige timp, să temporizeze situaţia din teren pentru alte mişcări periculoase.