Slujitorii clipei

Se împlinesc 25 de ani de la apariţia primului număr al cotidianului „Cuvântul Libertăţii” din Craiova, cel mai longeviv ziar din Oltenia şi nu numai, în formă printată. Acum 25 de ani, în zilele fierbinţi, de răspântie istorică, ale revoluţiei din decembrie, „Cuvântul Libertăţii” era pe baricadele schimbării regimului politic din această ţară, ce prefigura majore transformări democratice. Dăinuia, se subînţelege, înfricoşarea de numele şi mitul dictatorului. „Cuvântul Libertăţii” era numele unei stări de spirit. Nu ne-a luat valul, e poate esenţial de afirmat, răspicat, ne-am aflat pe creasta lui. Şi colecţia ziarului, îngălbenită, firesc, de trecerea timpului, e mărturie. Acum un sfert de veac, învingând frica, am fost în stradă, când încă se trăgea de unde nu te aşteptai. Eram parte emoţională colectivă, alimentată prin puseul de febră al unei mulţimi obosite, traumatizată sufleteşte, departe de a fi învăţată cu aerul tare al libertăţii. În pofida vicisitudinilor de tot felul, „Cuvântul Libertăţii” a supravieţuit, iubind adevărul şi în acelaşi timp speranţa, fiind, prin redactorii săi, un fidel „istoric al clipei”.

N-a fost un grefier impasibil al evenimentelor, n-a jucat, cum spunea regretatul jurnalist şi mare scriitor Octavian Paler, doar rolul de oglindă. Fiindcă, oricât de fidelă, o oglindă nu îndreaptă niciodată nimic, nu mişcorează răul, ajutând binele să triumfe. Între un istoric şi un „istoric al clipei” există destule diferenţe, dincolo de faptul că unul are nevoie de răbdare, iar altul nu şi-o poate permite. O retrospectivă de orice fel, o privire în oglinda retrovizoare devine aproape imposibilă, chiar la un moment festiv ca ce la care ne referim. Suntem la numărul 7.632. Totuşi, ceva se impune: configurarea unui profil statornic şi distinct al cotidianului „Cuvântul Libertăţii”, prin valorile promovate, prin calitatea informaţiei (socială, juridică, economică, politică) oferită cititorilor săi, rămaşi alături de ziar prin opţiunea pentru cultură, într-un mare municipiu, care jinduieşte la statutul de capitală culturală europeană. Fiindcă nu e nevoie de un pistol împotriva culturii, e de ajuns să-i întorci spatele.

N-am vândut iluzii, dar nici n-am retezat aspiraţii. N- am dat lecţii, dar nici n-am rămas impasibili când cineva şi-a închipuit că rostirea poate fi pusă la colţ, pe coji de nucă. N-am închis ochii în faţa prostiei, fie ea particulară ori de stat, şi nici n-am respins posibilitatea „schimbării la faţă”, fără a confunda părul cu năravul lupului. În tumultul atâtor provocări mediatice, stârnit de apariţia şi altor publicaţii locale, apoi a ofensivei Internetului, loialitatea cititorilor – ediţiei printate şi online  – a potenţat toate disponibilităţile unui colectiv redacţional şi tehnic harnic, talentat şi ataşat. Animat de obsesia curajului, intransigenţei morale, eticii profesionale. Un sfert de veac este vârsta cotidianului „Cuvântul Libertăţii” din Craiova, binecunoscut în tot Doljul. Şi nu numai.

Şi ajungând aici găsim firesc să adresăm un salut sincer şi colegial tuturor celor foarte mulţi ziarişti şi colaboratori, de bună calitate umană, mulţi cu distincţie intelectuală, care şi-au pus de-a lungul timpului semnătura în paginile acestui cotidian regional, asigurându-i de întreaga noastră recunoştinţă. Ar fi dificilă, dacă nu imposibilă, o citire a catalogului, cum se mai întâmplă la întâlnirea cu timpul. Un salut la fel de sincer tipografilor şi montatorilor de la Alma DCMI Craiova, conducerii acesteia, unde se editează noapte de noapte cotidianul nostru. Digresiunile sunt inutile. Unele amintiri scad, în importanţă pălesc, altele dimpotrivă, capătă înţelesuri noi, la care, în onestitatea noastră, nu ne-am gândit înainte. Atenţi la clipa efemeră, ai cărei slujitori fideli ne considerăm, rămânem devotaţi sincerităţii şi competenţei. „Cuvântul Libertăţii” împlineşte aşadar 25 de ani de existenţă. Adevărul cel mai important este acela că e viu şi se vrea în slujba cititorilor săi, în slujba Cetăţii. E un crez, de la care nu se abdică.