Ape tulburi în PSD

Dacă supărarea e imensă, la vârful PSD, pentru pierderea alegerilor prezidenţiale, luciditatea e, din păcate, invers proporţională, dovadă excluderea, în şedinţa Comitetului Executiv Naţional, din partid, realmente pripită, a lui Mircea Geoană, Marian Vanghelie şi Dan Şova, identificaţi ca factori perturbatori în menţinerea unităţii „echipei de conducere”. Unele explicaţii publice au venit ieri din partea liderului naţional al PSD, Victor Ponta, invitat la DC News. Oricâte explicaţii plauzibile ar exista, impresia că Mircea Geoană a devenit „exclusul de serviciu”, în pofida faptului că rămâne un politician frecventabil, cu multe uşi deschise peste Ocean, şi în Europa, dar şi un factor de echilibru, nu va putea fi dizolvată. În plus, a făcut campanie, nu non-campanie, pentru Victor Ponta. Există, fireşte, multă amărăciune la vârful PSD, dar până şi un politician tânăr precum europarlamentarul Cătălin Ivan, realmente nebănuit de parti-prix-uri „subversive”, opina că „PSD trebuie să se disocieze de deputatul Sebastian Ghiţă”, care la rândul său anunţase că a venit momentul ca „Ion Iliescu să se retragă. Nu mai poate fi un simbol al PSD”. Argumentul? Aşa va fi exclus comunismul din partid! Sebastian Ghiţă, fireşte, are dreptul la orice opinie, numai că nu Ion Iliescu, cu toate anatemele lui, a fost povara lui Victor Ponta în alegerile prezidenţiale, ci mai de grabă a iritat jocul oportunist, la toate capetele posibile, al anturajului acestuia. Iar Ion Iliescu, deţinătorul aurei de „om sărac şi cinstit”, că place sau displace, rămâne oriunde în ţară un magnet pentru pensionari şi în general electoratul PSD, dar antipatic unor lideri pe calapodul „stângii de caviar”. Povestea asta cu excluderile – măsură radicală – nu dă deloc bine într-un partid democratic, amintind de principiul, să nu-i mai pomenim originea, cine nu e cu noi e împotriva noastră. E absolut normal ca social-democraţii să aibă în partid şi frondişti, e absolut în regula jocului democratic ca nu toată lumea să împărtăşească la unison directivele „centrului”. Cum ar fi, de pildă, în Franţa, ca ex-prim secretarul PS, Martine Aubry (primarul oraşului Lille), e drept, fiica lui Jacques Delors, cunoscută pentru fronda sa la politicile guvernului Manuel Valls, să fie exclusă din partid? Dimpotrivă. În pofida relaţiei glaciale pe care o are inclusiv cu preşedintele Francois Hollande, la finala Cupei Davis, din week-end-ul trecut, au stat unul lângă altul în tribuna oficială. Şi nu mai continuăm cu exemplele. Unde s-au mai pomenit asemenea epurări pentru puncte de vedere asimetrice sau „săritul din rând”. E organizat pe rânduri partidul şi are instituită legea tăcerii? Victor Ponta n-a câştigat alegerile prezidenţiale, asta ştim, dar trebuie să rămână „preşedintele care uneşte”, fiindcă de-a lungul mandatului său chiar aşa încercase să se poziţioneze. Nervozitatea de circumstanţă se va domoli probabil, rănile dureroase se vor cicatriza, dar pluritatea opiniilor fără un interes personal ascuns trebuie să dăinuie, iar noul proiect al partidului poate să înceapă cu criteriile de promovare a resurselor umane, dar şi sub semnul unui tonus, dacă se poate, competitiv. Reproşurile pe care poate să şi le facă întreaga conducere a PSD sunt colective, fiindcă în permanenţă s-a vorbit de „spiritul de echipă”. Vânătoarea de vrăjitoare rămâne contraproductivă şi poate întreţine o tensiune nefirească, la toate palierele partidului. Şi iată un citat din scrisoarea deschisă către membrii şi simpatizanţii PSD, postată pe blogul său de Ion Iliescu: “Important este să fim solidari, să înţelegem de ce am pierdut, unde am greşit şi să luăm decizii în consecinţă. Înainte de a căuta vinovaţi, avem de căutat soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm”.