Salvaţi-i viaţa micuţei Andrada!

În urmă cu opt luni a venit pe lume micuţa Andrada Maria, un copil foarte dorit, “o încununare a unei iubiri care durează de mai bine de 12 ani”, după cum mărturisesc părinţii săi. Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de fericire desăvârşit s-a destrămat înainte de a începe, înainte ca Alina să îşi strângă în braţe îngeraşul mult dorit. Poate că durerea nu ar fi fost atât de mare dacă în cele nouă luni de sarcină lucrurile nu ar fi decurs cum trebuie. Cei doi părinţi au avut încredere în medici şi au greşit… Astăzi, micuţa Andrada, diagnosticată cu paralizie cerebrală, se luptă cu viaţa, iar părinţii ei nu vor să accepte că viaţa îngeraşului lor atârnă doar de-un fir subţire de aţă: “Au fost momente când am crezut că vom renunţa la tot, dar nu am fi avut putere, viaţa fetiţei noastre merită mai mult”.

Timp de nouă luni sarcina a fost una uşoară, cu simptomele normale ale unei femei însărcinate, cu controale lunare la un cabinet particular şi cu toate analizele recomandate făcute la zi. Totul decurgea perfect, iar cei doi părinţi nu mai aşteptau decât să vină ziua în care îşi vor strânge la piept bebeluşul. Speranţele celor doi s-au ruinat în doar câteva momente, atunci când fetiţa a venit pe lume asfixiată, fără să mişte, fără să scoată un sunet, fără să respire. Atunci a început adevărata luptă cu viaţa.

“Eram doi oameni simpli, fericiţi, liniştiţi şi cu o dorinţă arzătoare a unui copil. Aşa începe povestea tristă a vieţii noastre, aşa începe acest coşmar, parcă, fără de sfârşit. Am avut o sarcină uşoara, nelipsită de simptomele normale ale femeii însărcinate, însă totul trecea atât de repede numai la gândul că încet, dar sigur, urma să vină pe lume o fiinţă atât de pură, atât de nevinovată şi atât de iubită, fetiţa noastră Andrada Maria. A fost o sarcină normală, cu controale lunare la cabinetul privat al doctorului ginecolog, cu analizele recomandate de aceasta, prin care m-a asigurat că o să avem o fetiţă perfect sănătoasă… şi am avut încredere… şi am greşit. Aşa a început totul. În ziua în care m-am internat, la ora opt dimineaţa, ştiam că se apropie minunatul eveniment. Eram la termen, în ziua respectivă mi s-a făcut o ecografie, mi s-a spus că totul decurge normal, că fetiţa are 3,5 kg şi nu rămâne decât să aşteptăm. Însă fetiţa era nerăbdătoare să vină în această lume crudă şi a venit, asfixiată, fără să mişte, fără să scoată un sunet, fără să mă vadă, fără să ştie ce i se întâmplă, a venit fără să respire. Atunci s-a oprit timpul, atunci fericirea s-a transformat, într-o clipă, în coşmar. A fost un întreg lanţ de evenimente neplăcute. Am fost lăsată singură în sala de travaliu, am fost lăsată singură în sala de naştere până când a venit doctora care mi-a urmărit sarcina şi am fost lăsată singură, pentru a treia oară, imediat după naştere când doctora împreună cu cele trei asistente şi îngeraşul meu au plecat din sală într-o altă încăpere, unde micuţa Andrada a fost resuscitată”, povesteşte Alina Schich, mama fetiţei.

“Ca o păpuşă vie într-o cutie de sticlă”

La naştere, bebeluşul a suferit o hipoxie ce avea să-i schimbe destinul, ca şi pe cel al părinţilor ei. După mai multe ore de la naştere, fetiţa a fost văzută de tatăl ei, Ştefan. “Avea un tub de oxigen şi se zbătea cu toată puterea ei, dar nimeni nu a spus nimic. Ni s-a spus că o să fie bine şi noi am crezut. Eu am văzut-o abia a doua zi de dimineaţă, la ora opt, la Terapie Intensivă, în incubator. Mi s-a spus că a făcut convulsii în primele 12 ore de viaţă, motiv pentru care i s-a administrat Fenobarbital, şi nu se putea mişca. Era ca o păpuşă cu suflet într-o cutie de sticlă. Era alimentată printr-un furtun pe care îl avea în guriţă şi i se punea lăptic cu ajutorul unei seringi. Asta am făcut în primele trei săptămâni, am alăptat fetiţa cu seringa din trei în trei ore, fără să o ating, la Terapie Intensivă”, îşi aminteşte îndurerată Alina.

Pentru o clipă, într-o zi lungă de chin, fetiţa a deschis ochişorii, dar i-a închis din nou, iar în următoarele nouă zile nu a dat nici un semn de viaţă. Părinţii au decis să o creştineze. Au chemat un preot şi au creştinat copilul în spital. Cu toate că bebeluşul a fost scos de la Terapie Intensivă, starea acestuia nu se îmbunătăţea. Pe 3 noiembrie 2010, mămica şi Andrada au fost externate din spital, bebeluşul mâncând cu seringa. Ajunşi acasă cu copilul, părinţii au început să caute specialişti care să le spună ce are copilul lor. Au primit şi un diagnostic: “sindrom neurologic hipoton, hipoxie perinatală şi cefalhematom parietal drept”.

“Am spus că vrem să ştim adevărul şi a fost cumplit”

La doar cinci zile de la externare, exact în ziua în care a împlinit o lună, fetiţa nu mai dădea nici un semn de viaţă – era rece, nu mânca şi nu se putea trezi – atunci a fost internată din nou. După o ecografie transfontanelară, părinţii au aflat că micuţa lor are “aspect de leziuni cerebrale posthipoxice”, iar seara au plecat spre Capitală. «A doua zi a fost văzută de o doamnă doctor de la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, care ne-a trimis la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii dr. „Victor Gomoiu”, unde am stat internate o săptămână. Aici, i s-au făcut o encefalogramă şi o ecografie transfontanelară şi ne-au întrebat ce vrem să ştim. Am spus că vrem să ştim adevărul şi a fost cumplit, a fost atât de crud, a fost o durere cum nu credeam că există. Ne-au spus că fetiţa are leziuni cerebrale majore, ne-au spus că e posibil să nu meargă niciodată, să nu vorbească. Ne-au spus să facem alt copil, deoarece ăsta e pierdut, e irecuperabil», mai spune mămica Andradei.

După o săptămână, la externare, micuţa Andrada a primit un alt diagnostic: Sechele EHIP (encefalopatie hipoxic-ischemică perintală) şi epilepsie simptomatică. La externare a mai urmat o altă vizită la Spitalul „Grigore Alexandrescu”. Aici trebuia să facă un RMN, însă doctorul le-a spus că micuţa nu priveşte, nu se mişcă cum trebuie şi că mai mult ca sigur niciodată nu va merge. Părinţii disperaţi au căutat sprijin la prieteni şi au reuşit să ajungă şi în Italia. În urmă cu două luni, micuţa a făcut RMN-ul programat şi cei doi părinţi au aflat că fetiţa lor suferă de encefalomalacie multichistică, encefalopatie sechelară severă, retard psiho-motor-sever, epilepsie simptomatică, pe scurt, paralizie cerebrală.

Doar 91 de lei ajutor de la stat

Acum, micuţa face şi spasme infantile pentru care este necesar un tratament special. Andrada Maria nu îşi recunoaşte părinţii, nu stă în funduleţ, nu îşi poate ţine capul, nu plânge, nu deschide gura pentru a mânca. “Pe scurt, până la noi investigaţii, putem spune că îngeraşul nostru are paralizie cerebrală. Avem nevoie de un cărucior special pentru fetiţă, de o vestuţă specială pentru copii cu astfel de dizabilităţi, vestuţa care o va ajuta să stea în şezut, sunt dispozitive special create pentru băiţă, sunt multe lucruri de care fetiţa va avea nevoie, dar pe care acum nu ni le permitem. Am încercat câteva tratamente medicamentoase pentru calmarea spasmelor, însă fără rezultate spectaculoase. Am trimis toate actele şi la o clinică din Germania pentru a vedea dacă se poate face un implant de celule stem. Aşteptăm răspuns în următoarele săptămâni. Însă până atunci nu putem să stăm fără să facem nimic pentru a-i uşura viaţa îngeraşului nostru”, a afirmat mama Andradei.

Costurile tratamentelor sunt imense, iar pe lângă acestea părinţii micuţei trebuie să investească sume foarte mari pentru a merge în Bucureşti la diferite unităţi medicale. Statul sprijină această familie cu 91 de lei, deoarece fetiţa are un grad de încadrare cu handicap grav.

Copiii au dansat pentru Andrada

“Deschide puşculiţa şi vino şi tu să pui un bănuţ în săculeţul plin cu speranţă” – acesta a fost îndemnul pe care micuţii de la Clubul „ARTI” Craiova l-au adresat craiovenilor la începutul acestei luni, când, alături de copiii de la Ansamblul Folcloric din Mischii, au susţinut spectacolul “Viaţă pentru Andrada”. Îmbrăcaţi în tricouri roz, pe care era inscripţionat mesajul “Viaţă pentru Andrada”, şi hotărâţi să umple urnele pe care le ţineau strâns în mânuţe, micuţii au mers din magazin în magazin şi au oprit fiecare trecător pentru a strânge banii de care Andrada are nevoie. Şi cum nimeni nu ar fi putut să rămână indiferent la povestea unui copil povestită cu tot sufletul de un alt copil, urnele s-au umplut rapid, ce-i drept, doar cu o mică parte din suma necesară. Dar acesta e doar începutul, fetiţa are nevoie încă de foarte mulţi bani pentru tratament.

Alpha Bank Romania SA

CONT LEI RO67BUCU1451031928149RON

CONT EURO RO60BUCU1451031928150EUR

COD SWIFT Alpha Bank: BUCUROBU

Titular cont: Schich Alina Steliana

Pentru orice informaţie, orice sfat, ne puteţi contacta la 0740.82.54.53 sau 0746.68.38.51, Alina şi Ştefan.