Şi un succes atât de rotund, precum al Angelei Merkel şi al partidului său, CDU, în alegerile legislative din 22 septembrie a.c., după două mandate consecutive, adică 8 ani, se poate dovedi uneori insuficient într-o democraţie consolidată şi un peisaj politic cu partide care ţin seama de făgăduinţe făcute electoratului. Cu 41,5% din voturile exprimate de aproape 60 de milioane de alegători, victoria a fost salutată. În toată mass-media germană şi nu numai. Prin redistribuirea de mandate după încheierea alegerilor legislative, CDU/CSU a intrat în posesia a 311 locuri în Bundestag, cu doar 5 mai puţine pentru atingerea majorităţii simple, dintr-un total de 630 de locuri. Posibilităţile de alianţă sunt doar două: fie cu social-democraţii, fie cu Verzii, ambele cu dificultăţile lor, nu uşor surmontabile. Despre „ruperea” celor 5 parlamentari, dintr-un câmp politic sau altul, Die Linke (stânga radicală) nu intră în discuţie, prin trădare, nici vorbă. Aşa ceva se practică „în numele democraţiei” pe alte meleaguri. Unde alegătorii, după ce au votat, sunt şi uitaţi de îndată de aleşi. Iar balivernele din campania electorală rămân… baliverne. Votanţii, dacă tot se ştiu minţiţi, se mai aleg cu o pungă de zahăr, o sticlă de ulei şi tot ce li se mai oferă. Să revenim la formarea viitorului guvern german, care se anunţă prelungită şi complicată. Nu se va depăşi oricum tristul record al Belgiei (541 de zile) pentru formarea unui Consiliu de miniştri în 2011. Refacerea „marii coaliţii”, între CDU/CSU şi SPD este anevoioasă, din moment ce 250 de delegaţi social-democraţi, reuniţi vineri seara într-un mini congres la Berlin, s-au declarat deacord doar cu antamarea de discuţii exploratorii cu creştin-democraţii Angelei Merkel. Cert este că SPD discută cu CDU/CSU, dar fără abordarea unui dosar concret, iar pentru negocieri au nevoie de o nouă reuniune a forurilor de conducere ale partidului. Un eventual contract de coaliţie ar putea fi acceptat printr-un referendum fără precedent în rândul a 470.000 de militanţi, în evitarea unei prăpastii enorme între aceştia şi alegători. Un sondaj al institutului Forsa publicat în cotidianul „Die Welt” arată că 57% dintre votanţii social-democraţi ar fi favorabili unei alianţe cu CDU, iar 65% dintre militanţii partidului… se opun. Precauţi, social-democraţii suflă şi în iaurt, cum se spune pe la noi, mai ales că după ce au lăsat să se înţeleagă că nu renunţă la creşterea impozitelor pentru cei bogaţi s-au văzut refuzaţi categoric, Horst Seehofer, şeful braţului bavarez al partidului Angelei Merkel, dându-şi cuvântul că taxele nu vor fi augmentate pentru o anumită categorie socială. Ori, o asemenea creştere era una din promisiunile de campanie a SPD, care nu acceptă participarea la marea coaliţie fără concesii pe acest dosar. Iată de ce, negocierile riscă să ia timp. Cam aşa stau lucrurile într-o democraţie solidă şi nu altfel.
