Se împlinesc astăzi, 11 septembrie a.c., patru decenii de la răsturnarea preşedintelui socialist Salvador Allende – desemnat prin vot popular – de către generalul Augusto Pinochet. Printr-o lovitură de stat. Evenimentul a fost prefaţat deja de manifestări de amploare în capitala ţării, Santiago, duminică adunându-se nu mai puţin de 60.000 de persoane, potrivit organizatorilor. Pe pancarte se putea citi: „40 de ani de la lovitura de stat, nici o persoană n-a fost uitată”. Purtând banderole şi scandând sloganuri contra dictaturii impuse în Chile între 1973 şi 1990, manifestanţii au defilat timp de două ore pe ritmul tamburilor, înainte de a ajunge la cimitirul principal din Santiago, unde se găseşte un memorial consacrat victimelor sumbrei perioade. „După 40 de ani acest marş demonstrează că noi nu vom obosi a cere să ştim ce s-a întâmplat cu deţinuţii noştrii şi deportaţii noştri, cerând justiţie şi adevăr”, a spus Lorena Pizzaro, preşedintele grupului familiilor de deportaţi şi dispăruţi. Represiunea exercitată de dictatura Pinochet a făcut peste 3.200 de morţi şi peste 38.000 de persoane torturate, potrivit cifrelor oficiale, într-o represiune cunoscută sub numele de „caravana morţii”. Generalul Pinochet a murit la 10 decembrie 2006, fără a fi fost condamnat de justiţie. În cartea sa „CIA, o istorie secretă”, apărută în limba română în 2007, jurnalistul Tim Weiner, de la „New York Times”, deţinător al premiului Pulitzer pentru investigaţiile privind programele secrete de securitate naţională, a atribuit „lovitura de stat din Chile”, în baza documentelor declasificate consultate, Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA). Henry Kissinger numea în gura mare Chile un pumnal înfipt în inima Americii de Sud. Puţine naţiuni latino-americane luau în seamă, în acei ani, idealurile democratice şi domnia legii. Lovitura de stat a avut loc la 11 septembrie 1973. A fost rapidă şi violentă. Confruntat cu posibilitatea capturării sale în palatul prezidenţial (La Moneda), care era bombardat de către armată, Allende s-a sinucis cu o armă automată, cadou primit de la Fidel Castro. După ce săvârşise o greşeală fatală. Drept reacţie la presiunea exercitată de CIA asupra lui, formase o armată obscură, numită Grupo de Amigos del Presidente sau Prietenii Preşedintelui, care lucra din umbră. Fidel Castro susţinea această forţă, despre care armata chiliană, fidelă Constituţiei, nu ştia nimic. La aproape trei ani de la ziua alegerii lui Allende, un tânăr ofiţer CIA din Santiago, pe numele lui Jack Devine, care ani mai târziu avea să ajungă şef al serviciului clandestin, a trimis o înştiinţare că a ajuns direct la Kissinger, pe care Richard Nixon în nominalizase pentru postul de secretar de stat. Mesajul menţiona că urma să apară, în câteva minute sau ore, o cerere de ajutor din partea unui ofiţer cheie din cadrul unui grup militar chilian care urmărea înlăturarea preşedintelui Allende. „Nu există îndoială”, au mărturisit oameni ai Agenţiei în faţa Congresului, după înlăturarea Războiului Rece, că „unii colaboratori CIA au fost activ implicaţi în comiterea şi muşamalizarea unor abuzuri grave ale drepturilor omului”. Printre aceştia s-a aflat şi colonelul Manuel Contreras, directorul serviciilor chiliene de informaţii, „remarcat” prin asasinarea lui Orlando Letelier, fostul ambasador al statului Chile în SUA. Regimul Pinochet a rămas la putere timp de 17 ani. După ce a fost răsturnat, Manuel Contreras a fost condamnat, executând o pedeapsă de 7 ani. Înspăimântaţi de „focarul socialist” de la Havana, americanii au preferat un regim opresiv, precum cel al lui Augusto Pinochet, favorabil Washingtonului. Ca o lumină, fiica sa, senatorul Isabel Allende Bussi (a nu se confunda cu omonimul său, Isabel Allende, autor a numeroase best-seller-uri), vorbind despre tatăl său, prezent de trei ori într-un scrutin prezidenţial – model pentru Luis Ignacio Lula da Silva, fost preşedinte al Braziliei – afirmă că rămâne un simbol al dorinţei de socialism şi democraţie pe întregul continent sud-american şi regretă că nu a fost găsit un biograf pentru a măsura dimensiunea şi complexitatea a ceea ce s-a petrecut în Chile.
P.S. România a fost singura ţară din blocul ţărilor socialiste care n-a rupt atunci relaţiile diplomatice cu statul Chile, prin intermediul ambasadei ţării noastre realizându-se multe negocieri pentru scoaterea „în afară” a unor militanţi socialişti, printre care şi Luis Corvalan, schimbat la Geneva cu dizidentul rus Vladimir Bukovschi.
