Până unde poate ajunge ipocrizia în societatea noastră bântuită de atâtea metehne nu-i nevoie de cine ştie ce efort investit pentru a te convinge. Deschizi, în limita timpului disponibil, televizorul, şi dacă ai „neşansa” să nu dai peste vreun troglodit din podul cu paiaţe al vip-endiei autohtone, te mulţumeşti şi cu vreun rătăcit al politicii din părţile locului, căruia puţinele lecturi, fie şi urechiste, nu-i dau pace. Aşa se face că, sedus de cine ştie ce tainic drog al fandoselii, în locul unei oricât de fade conferinţe de presă, cum deseori impropriu este numită, insul, sub impulsul unei disimulate emoţii, se decide, hilar, pentru ceva ce, la fel de nepotrivit, ar putea fi un pamflet. Care are şi acesta pretenţiile sale, de la Pamfil Şeicaru citire. Aşa s-a întâmplat deunăzi cu „onorabilul” – ca să ne păstrăm în lumea lui nenea Iancu, între personajele căruia pare să se simtă bine – consilier local municipal Dan Cherciu, vechi şi nou trompetist, în repertoriul etic, pe miriştea Consiliului Local Municipal Craiova. Omul, intransigent mai ceva ca Saint Just şi Maximilien Robespierre la un loc, că alt exemplu la îndemână nu avem (Roberta Anastase e în luna de miere), furat de remonte lecturi şcolăreşti, căci schiţa în nişa căreia e tentat să confecţioneze un fel de pamflet la adresa actualului primar al urbei era, se ştie, printre lecturile obligatorii ale claselor primare, schimbă genul simpaticului (vorba marelui Alexandru Piru, pe vremea când delecta, prin cursurile sale, tinerimea universitară din Bănie) Goe, ipotecând astfel inabil, ca să fim eufemistici, o… doamnă Goe. Pentru cititorul cât de cât sănătos la cap, tentativa stabilirii unei afinităţi între personajul caragialian şi actuala primăriţă a Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, ar fi avut nevoie, dacă nu pentru o firavă notă de persuasiune, măcar şi pentru vreun indiciu deductibil printr-o logică elementară, şi de alte ingrediente. Eventual, un plus de har. Citind rândurile cu pricina, pe care o gazetă din urbe le găzduieşte cu „lăudabilă generozitate”, după ce fuseseră lecturate de autor în ceea ce a numit conferinţă de presă, realizezi fără efort că în realitate nimic nu se leagă: fiindcă evocarea „alandalistă” (iată cum ne molipseşte preopinentul nostru, autoinventat ad-hoc lingvist, la lexicalizări forţate) a inocentului personaj, cum îl evalua Paul Zarifopol, biograful marelui Ion Luca Caragiale, cu mult timp în urmă, la eşecurile prezumate ale primăriţei, e nu numai o chestiune de bon-ton, ci şi una căreia ipocrizia nu-i poate, se pare, rezista, decât cu preţul mediocru al unei fandoseli care devine, pe deasupra, fudulă. Spirit senin, necontigent, trăind rece în lumea abstractă a ideilor, consilierul municipal Dan Cherciu suferă ca dracul fiert pentru adevăr, deşi lasă impresia unui amatorism masiv. Acum sigur că înţelegem cum stau lucrurile şi admitem că nu există primar de mare municipiu care să nu fie blamat, stigmatizat, persiflat, luat la bani mărunţi şi tot repertoriul de circumstanţă, de reprezentanţii opoziţiei. Singura noastră îndoială, fiindcă măcar la aşa ceva avem dreptul, după ce în campania electorală am avut un alt discurs, este dacă o femeie – nouă ne-a fost colegă – absolventă merituoasă, între altele, a Facultăţii de Filologie din Craiova, cu toate ridurile şi eventual plusurile de imagine, poate fi considerată … doamna Goe. Supără „la ureche” … şi afonii. Comparaţia e indecentă şi nu doar.
In marea de laturi si derizoriu care se revarsa asupra mea, ma simt dator ca dumneavoastra sa va raspund. Da, confirm ca dovada a limitelor lecturilor mele, ca nu am gasit-o inca pe cea citita de absolventa merituoasa de litere avandu-l personaj pe Emil Cioran. Va recunosc ca sub indrumarea profesorului de exceptie Nicolae Andrei, care a avut o influenta deosebita in formarea personalitatii mele, am reusit in ultima clasa de liceu Nicolae Balcescu, sa ma clasez pe locul I pe judet la Olimpiadei de Limba si Literatura Romana. Este adevarat ca am ales apoi o cariera inginereasca, cred ca si in ziarul la care activati in acea vreme veti gasi un articol care mi-era dedicat si unde pozam mandru de premiul I pe tara la un concurs profesional studentesc. Din momentul terminarii ca sef de promotie al Facultatii de Automatizari si Calculatoare, pe vremea ailalta e adevarat, nu am mai avut preocupari literare, asa ca imi recunosc spasit lipsa de har in domeniu. Imi pare rau ca suna indecent astazi sa te lauzi cu realizari profesionale, cand la moda este tupeul, aroganta si prostia. In rest, va asigur de consideratia mea si vorba ceea, gura presei sloboda. P.S. O singura intrebare: va credeti capabil sa scrieti articole in care sa demontati argumentat afirmatiile cuiva, nu persoana respectiva. Eu nu am gasit nicaieri asta in articolul de mai sus.
Comments are closed.