S-a crezut, în momentul numirii sale, surprinzătoare, în august 2012, că generalul Abdel Fattah Al-Sissi (58 de ani), absolvent al Academiei Militare egiptene în 1977, studii în Marea Britanie şi SUA, va fi ascultător şi obedient. După mai multe zile de contestări masive ale preşedintelui Mohamed Morsi, şeful Statului Major al armatei şi, de asemenea, ministrul Apărării, a anunţat miercuri, 3 iulie a.c., seara, suspendarea Constituţiei şi destituirea preşedintelui democratic ales. În cursul alocuţiunii televizate, Abdel Fattah Al-Sissi a relatat un episod, din luna noiembrie, care încă n-a fost uitat. El a explicat atunci că a propus un dialog naţional, pe care preşedintele Mohamed Morsi l-a declinat în ultimul moment. Criza asupra proiectului Constituţiei era în plină desfăşurare, dar preşedintele islamist a decis să treacă legea fundamentală, prin „referendum”, împotriva protestelor opoziţiei. Manifestările din jurul palatului prezidenţial s-au soldat cu mai mulţi morţi din rândul ambelor tabere, pro şi anti-Morsi. Pentru ieşirea din criză, Abdel Fattah Al-Sissi a propus convocarea tuturor forţelor politice la o masă rotundă, şi preşedintele egiptean, după ce a fost de acord, a refuzat finalmente, reuniunea fiind acceptată doar de opoziţie. Mai târziu s-a aflat că instanţa superioară a confreriei Fraţilor Musulmani i-a interzis lui Morsi să aibă un dialog egal cu opoziţia. Armata nu i-a iertat niciodată sabotarea iniţiativelor sale. Preşedinte al Curţii Constituţionale de doar câteva zile, judecătorul Adly Mansour a fost desemnat miercuri, de armată, să îi succeadă lui Morsi, ca interimar, iar ieri acesta a depus jurământul. Ca o ironie a sorţii, Mansour a fost numit preşedintele Curţii Constituţionale chiar de Morsi, la jumătatea lui mai.
Cine este generalul Al-Sissi?
De câteva zile, numele său este scandat cu voce tare de către mulţimea din Piaţa Tahrir, care îl vede deja preşedinte. Sissi este în continuare generalul Abdel Fattah Al-Sissi, ministrul Apărării, şeful Armatei şi preşedintele Consiliului Suprem al Forţelor Armate (CSFA), dar apare într-o bună poziţie pentru a prelua frâiele puterii, cel puţin temporar, după ce armata s-a angajat într-o lovitură de stat. Are 58 de ani şi face parte dintr-o generaţie de ofiţeri care n-a participat, în 1967 şi 1973, în războaiele contra Israelului. A fost ataşat militar al ambasadei Egiptului în Arabia Saudită, apoi comandant al zonei de nord din Alexandria şi director al serviciului de informaţii militare. Întreţine relaţii diplomatice şi militare privilegiate cu aliaţii americani. În 2011, era cel mai tânăr membru al CSFA, autoritatea ce reuneşte cele 21 de înalte grade ale armatei egiptene, fiind responsabil de tranziţia politică în perioada dintre căderea lui Hosni Mubarak şi alegerea lui Morsi. Acesta din urmă l-a numit pe general în funcţia actuală, în august 2012, după pensionarea forţată a preşedintelui CSFA, mareşalul Hussein Tantaui, şi a şefului Armatei, Sami Anan. La acea vreme, multe zvonuri au circulat despre acest necunoscut ales de un preşedinte civil şi încă cu barbă. Un prezentator de televiziune apropiat de preşedinte, Tewfik Okacha, l-a acuzat pe Al-Sissi a fi vocea Fraţilor Musulmani în sânul CSFA. Aceasta datorită faptului că soţia generalului ar fi fost deplin acoperită – informaţie neconfirmată – iar una dintre rudele sale, mai exact un unchi, ar fi fost membru al Fraţilor. Un general care l-a cunoscut pe Al-Sissi l-a descris ca „un om evlavios, foarte religios, dar fără vreo legătură cu vreunul din partide”. Conservator şi naţionalist, Al-Sissi întruchipează probabil năzuinţa egiptenilor din ultimii doi ani.
Noul preşedinte interimar, un judecător anonim
Spre deosebire de principalii lideri ai opoziţiei – precum laureatul premiului Nobel pentru Pace Mohammed ElBaradei sau fostul lider al Ligii Arabe, Amr Moussa – numele lui Adly Mansour nu a apărut niciodată printre potenţialii succesori ai lui Morsi. Acest anonimat relativ i-a interesat probabil pe militarii dornici să avanseze o figură neutră pentru a asigura tranziţia, care se anunţă dificilă. Judecătorul Adly Mansour a depus ieri jurământul în calitate de preşedinte interimar al Egiptului, ceremonia fiind difuzată în direct de televiziunea egipteană. „Mă angajez să păstrez sistemul Republicii, să respect Constituţia şi legea şi să apăr interesele poporului”, a declarat Mansour la învestire. Imediat după anunţul privind demiterea lui Morsi, armata a preluat controlul instituţiilor-cheie din Egipt şi a mobilizat blindate pe străzile principalelor oraşe, argumentând că, altfel, sutele de mii de manifestaţi l-ar fi omorât de Morsi. Liderul opoziţiei egiptene, Mohamed ElBaradei, împreună cu clerici religioşi musulmani şi creştini, vor prezenta, cu aprobarea armatei, „o foaie de parcurs” care prevede alegeri legislative şi prezidenţiale anticipate. Nu a fost însă stabilită o dată pentru scrutinul anticipat. Armata egipteană, împreună cu opoziţia, au anunţat, de asemenea, suspendarea Constituţiei.
Morsi, transferat la Ministerul Apărării
Ex-preşedintele Mohamed Morsi a fost transferat singur la Ministerul Apărării, a anunţat ieri dimineaţa un înalt responsabil al Fraţilor Musulmani pentru AFP. „Morsi a fost separat de echipa sa şi dus la Ministrul Apărării”, a declarat Gehad al-Haddad, responsabil în cadrul confreriei. El indicase anterior că Morsi şi toată echipa prezidenţială se aflau „în reşedinţă supravegheată la clubul Gărzii republicane a preşedinţiei”, adăugând că tatăl său, considerat a fi mâna dreaptă a lui Morsi, este şi el reţinut. După înlăturarea preşedintelui, armata a declanşat operaţiuni împotriva Fraţilor Musulmani. Surse din Securitate au afirmat că şeful Partidului Justiţiei şi Libertăţii, formaţiunea politică a confreriei, Saad al-Katatni, şi adjunctul Ghidului suprem, Rachel Bayoumi, au fost arestaţi. Ziarul guvernamental Al-Ahram a relatat, de asemenea, că 300 de mandate de arestare au fost emise împotriva unor membri ai mişcării islamiste. Un oficial din cadrul Ministerului de Interne a confirmat pentru AFP că „membrii Fraţilor Musulmani” sunt căutaţi după emiterea unor mandate de arestare pe numele lor, fără alte detalii.
SUA evită termenii de „lovitură de stat”, Franţa „ia notă” de situaţie
Preşedintele american, Barack Obama, a cerut miercuri revenirea rapidă la un guvern civil ales democratic în Egipt, declarându-se „profund îngrijorat” în faţa înlăturării de la putere a preşedintelui Morsi şi a suspendării Constituţiei de către armată, dar s-a ferit să folosească termenul de lovitură de stat. El a cerut, totuşi, agenţiilor şi ministerelor vizate să evalueze „implicaţiile” legale ale noii situaţii cu privire la ajutorul pe care Washingtonul îl plăteşte anual Egiptului – în valoare de 1,3 miliarde euro – şi care, în virtutea legii americane, nu poate, teoretic, să meargă către o ţară în care a avut loc o lovitură de stat. Anunţul privind înlăturarea lui Morsi a determinat, într-o primă fază, Statele Unite să evacueze majoritatea personalului ambasadei sale din Cairo, ţinta, în trecut, a unor manifestaţii antiamericane. Departamentul de Stat al Statelor Unite a ordonat miercuri evacuarea majorităţii personalului de la ambasadă şi a adresat un avertisment cetăţenilor, „să-şi amâne călătoriile în Egipt”. Franţa „ia notă” de anunţul făcut în Egipt cu privire la organizarea de noi alegeri după o perioadă de tranziţie, a declarat miercuri şeful diplomaţiei franceze, Laurent Fabius. „În situaţia foarte degradată şi extrem de tensionată din Egipt, au fost anunţate în sfârşit noi alegeri, după o perioadă de tranziţie. Franţa ia notă de acest anunţ”, a declarat Fabius într-un comunicat. Înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, a cerut tuturor părţilor în Egipt să revină rapid la procesul democratic, prin organizarea de alegeri prezidenţiale şi parlamentare libere şi corecte şi adoptarea unei Constituţii, pentru a permite ţării să-şi reia şi să-şi încheie tranziţia democratică, într-o declaraţie publicată miercuri la miezul nopţii, a relatat ieri agenţia Xinhua.
Lovitură de stat sau revoluţie?
În general, presa internaţională evocă ideea unei lovituri de stat, criticată fiind intervenţia armatei. „The Guardian” dă tonul, iar în Spania „El Pais” descrie intervenţia armatei ca o umilinţă pentru democraţie. „Washington Post”, temperat, are o întrebare retorică: ceea ce se petrece în Egipt este o lovitură de stat sau o revoluţie? În schimb, cotidianul „New York Times” ştie că Barack Obama nu-l mai poate influenţa pe Morsi şi nici opoziţia, în schimb poate pune o presiune pe armata egipteană, pentru ajutorul de 1,3 miliarde dolari pe an furnizat de SUA, în urma acordului de la Camp David din 1979, între Egipt şi Israel. „Le Point” nu se fereşte să spună că în Egipt nimic nu se face fără armată, implicată şi în „primăvara arabă” din ianuarie 2011, dar şi mai înainte. Despre Mohamed Morsi se spune însă că s-a dovedit un incompetent, economia fiind în degringoladă, iar sărăcia instalată covârşitor.
