Phenianul refuză oferta de dialog a Seulului privind Kaesongul

0
347

Coreea de Nord a respins, ieri, ultimatumul de aşteptare al Coreei de Sud privind negocierea redeschiderii sitului industrial intercoreean Kaesong, închis de facto de Phenian la 3 aprilie, când Seulul a anunţat implicit o retragere definitivă. Coreea de Sud a dat, joi, 24 de ore răgaz regimului nord-coreean, pentru a accepta oferta sa de dialog, expunând şi „măsuri semnificative”. Dar a venit şi răspunsul. „Dacă marionetele sud-coreene continuă să agraveze situaţia, noi vom lua, finalmente, măsuri serioase”, a comunicat ieri Comisia naţională de apărare nord-coreeană, într-o declaraţie citată de agenţia de presă sud-coreeană Yonhap. Nordul a interzis sud-coreenilor accesul la complexul Kaesong, situat pe teritoriul său la 10 km de graniţă, după 3 aprilie. Nordul a şi retras 53.000 de angajaţi, în timp ce tensiunile în peninsulă s-au amplificat. Momentan, circa 170 de sud-coreeni mai lucrează la Kaesong, din cei 870 câţi au fost. În pofida îngheţării relaţiilor bilaterale din 2010, Kaesongul a rămas întotdeauna cu porţile deschise, cu rare excepţii şi de scurtă durată. Situl a apărut ca urmare a „diplomaţiei soare” a Coreei de Sud, între 1998 şi 2008, faţă de Coreea de Nord. Actualmente, Phenianul este angajat în logica confruntării totale cu Seulul şi Washingtonul, după votul din Consiliul de Securitate al ONU şi noua rundă de sancţiuni survenite în urma celui de-al treilea test nuclear, din luna februarie. Kaesong rămâne închis şi ameninţă cu falimentul, după ce anul trecut a avut o cifră de afaceri de 469,5 milioane dolari (360 milioane euro), o adevărată mană cerească pentru Coreea de Nord, căreia îi lipseşte valuta străină. Liderul nord-coreean, Kim Jong-un, propulsat la conducere după moartea tatălui său, Kim Jong-il, în decembrie 2011, a anunţat la începutul anului „o schimbare radicală” pentru redresarea economiei ţării, reafirmând ambiţiile militare ale regimului. Coreea de Nord se confruntă cu o penurie de produse agro-alimentare, în condiţiile unor tot mai neconcludente ajutoare internaţionale şi a sporirii cheltuielilor militare. La mijlocul anilor ’90, o foamete de proporţii a provocat moartea a până la 2 milioane de persoane.