Când „vrea”, Parlamentul European chiar există

Bugetul Uniunii Europene pentru 2014-2020 părea deja acceptat prin acordul şefilor de stat şi de guvern ai „celor 27”. După două summit-uri, unul ratat în 2012 şi altul în februarie 2013, concretizat după 26 de ore de discuţii într-un compromis acceptat inclusiv de britanicul David Cameron, partizanul unei reduceri drastice. Reducerea convenită a fost pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, având şi valenţele unui precedent. Miercuri, 13 martie a.c., Parlamentul European, una dintre instituţiile menite să exprime democraţia, a făcut ceva: a oprit pentru moment un buget de maximă austeritate. Anulând, astfel, compromisul convenit la 7 februarie a.c. De reţinut că rezoluţia Parlamentului European a fost adoptată cu 506 voturi contra 161 de voturi, ceea ce sugerează faptul că eurodeputaţii şi-au reamintit de Tratatul de la Lisabona, din 2009, care le conferă dreptul de veto asupra subiectului, „respingând sub forma sa actuală” proiectul de buget acceptat de Consiliul European. Liderii ţărilor UE, reuniţi de ieri la Bruxelles, la summit-ul Consiliului European de primăvară, vor analiza situaţia creată, dar şi starea economiilor europene afectate de recesiune sau rate foarte mici de creştere. S-au făcut afirmaţii dure de către eurodeputaţi, poate şi în virtutea faptului că, nu peste multă vreme, vor veni alegerile europarlamentare. Dar eurodeputaţii au deplâns „decalajul dintre angajamentele politice ale UE şi resursele sale bugetare”, lansând acuze la adresa lipsei de transparenţă şi chiar excederea rolului Consiliului European, prin alocarea unor fonduri pentru obţinerea asentimentului oricărui stat membru „prin negocieri”. Este ceea ce a rezumat unul dintre liderii frondei, preşedintele Comisiei de buget, francezul Alain Lamassoure (UMP). Deputaţii europeni care pledaseră mai multe luni pentru adoptarea unui buget ambiţios, capabil să răspundă crizei din punctul de vedere al ocupării forţei de muncă, promovării inovaţiilor şi formării profesionale, nu contestă valoarea globală a bugetului, stabilită la 960 de miliarde de euro (1% din Venitul Naţional Brut al UE). Cu toate acestea, în discuţie s-au pus alte chestiuni, precum utilizarea optimală a resurselor şi modificarea în profunzime a modului în care bugetul va fi stabilit pe viitor. S-a vorbit şi despre flexibilitate, care permite transferul fondurilor non-utilizate într-un an în anul următor şi de la un program la altul. Dar şi de utilizarea deplină a creditelor, inclusiv Uniunea aflându-se actualmente în situaţia de a nu fi plătit 17 miliarde de euro către programul universitar Erasmus. Sunt mai multe doleanţele Parlamentului European şi nu este exclus ca bugetul să fie aprobat numai până la viitoarele alegeri, de anul viitor, şi noul Parlament ales în 2014 să-şi aprobe bugetul care va continua dezvoltarea. Chiar dacă grupul majoritar, PPE, a încercat să atenueze efectul rezoluţiei, prin eliminarea termenului de „respingere”, preşedintele PE, germanul Martin Schulz, a vorbit despre „o zi mare pentru democraţia europeană”. „Dintre toate marile bătălii pe care Parlamentul le-a dat, aceasta este fără îndoială cea mai importantă”, a estimat liderul liberalilor, Guy Verhovstadt. Ca un detaliu, sindicatele europene au cerut manifestări „contra austerităţii” la Bruxelles chiar în ziua în care şefii de stat şi de guvern se reunesc la un summit consacrat „relansării economice”.