Şi ce vedem? Depolitizarea tratată… preferenţial!

Pe vremea în care se aflau în opoziţie, liderii marcanţi ai USL clamau, cu obstinaţie, despre depolitizarea deconcentratelor. Afirmau lucruri demne de luat în seamă, credibile, şi nimic în afara „dificultăţilor tehnice”, nu uşor de surmontat, nu părea a le sta în cale, odată ajunşi la putere, pentru instalarea „competenţelor depline”. Problema apărută în Dolj este că multe, dacă nu majoritatea numirilor făcute deja, după instalarea Guvernului Ponta I şi, apoi, Ponta II, nici măcar nu sunt politice, cum am mai spus, ci, în majoritatea lor, decizii preferenţiale, unele cu iz tribal, ale unor grupuri de influenţă, fie din conducerea PSD, fie a PNL, fără alte consultări de circumstanţă. De-a dreptul nu avem nici măcar numiri eminamente politice. Ci doar roadele amărui ale anilor de opoziţie, pseudo-militantă, dar nelucrătoare. Ale unei monomanii contestatoare. O privire asupra listei cu noii şefi ai deconcentratelor din Dolj nu sugerează decât pripitul rezultat al unui amestec nefericit de viclenie şi hazard. A unor aranjamente de culise. Să admitem, cum s-a mai spus, că nici o alegere nu e sigură. Dar un criteriu, măcar unul, fie şi parţial, avut în vedere, era mai bun decât nici un criteriu. Apoi, trebuia avută în vedere „o altă calitate” a ceea ce numim supleţe administrativă, adică noua garnitură de competenţe, purtând sigla USL, era realmente pregătită, din timp, pentru funcţiile încredinţate. Dar să exemplificăm. Cum Prefectura Dolj a revenit liberalilor, prin protocolul de la „centru”, de desemnarea prefectului s-a ocupat exclusiv deputatul Mihai Voicu, ministru delegat, care, l-a livrat, imediat după Elena Costea, pe Marius Deca, funcţionar public confecţionat în viteză la APIA Dolj, în decurs de două luni, ca să… pornească „cu dreptul pe tobă”. În nici o ipostază anterioară nu s-a vorbit de Marius Deca, ca om politic sau tehnocrat, exceptând momentul când, prin 2008, parcă, membru PNG fiind, s-a făcut remarcat prin comicul de situaţie al unei răzmeriţe, la nivelul organizaţiei judeţene, pentru deliciul presei locale. Atât. În rest, nimic. La ISJ Dolj, inspectorul general şcolar este „eruditul” Georgică Bercea, numit prin propta deputatului Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, un mare iubitor al învăţământului preuniversitar de stat. Bercea a venit de la Grupul Şcolar Agricol Malu Mare, „renumit” pentru procentul absolvenţilor la bacalaureat în ultimii doi ani. Să mergem într-o zonă mai tehnică. La Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură – Centrul Judeţean Dolj – director executiv a fost numit de „liberali”, Mihaela Carmen Benga, deşi Veronica Cocoşilă, disponibilă, putea trece de la PDL la PNL, fără mustrări de conştiinţă. Cu condescendenţa care o caracterizează. La Comisariatul Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Judeţean – noul director, înlocuitorul Ilenei Şerban, este Gheorghe Călinoiu, numit probabil în virtutea bunei vecinătăţi pe care Doljul o are, de mai mulţi ani, cu Gorjul. Altă raţiune nu subzistă. Despre Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară s-a mai spus câteva ceva după instalarea lui Remus Chiţu, liberal, ca director. Anterior, fusese prijonit pe aceeaşi funcţie de Agenţia Domeniilor Statului Dolj. La ANIF, cum scriam zilele trecute, a fost plantat liderul conservatorilor doljeni, nu mulţi la număr, Iulian Bucur. Ca să soluţioneze toate problemele lăsate moştenire de Veta Păsculescu, începând cu starea canalelor magistrale şi secundare de irigaţii, a stăvilarelor şi a staţiei de pompare L1, devalizată. Au fost şi mişcări inspirate, dar ele constituie excepţia. În schimb, au rămas pe funcţii, neafectaţi de schimbarea de putere, nu puţini alţi directori. Chiar mai mulţi decât s-ar fi cuvenit. Unii şi-au declarat, între timp, simpatii pro-liberale sau pro-conservatoare, alţii s-au rezolvat în fel şi chip, prevalându-se de „concursurile” pe post, la care au participat singuri. Referirile noastre nu au izul de voluptate a negativului. Dar dacă acestea sunt „competenţele executive”, menite să garanteze profesionalismul Guvernului şi prestigiul formaţiunii politice pe care o reprezintă, îndoielile noastre sunt serioase. Am vrea să fim în eroare deplină, deşi teamă ne este că ne aflăm în faţa unor grave defecţiuni de fond şi pregătirile pentru victoria dăruită nu au fost cele necesare. Preferându-se suficienţa şi confuzia tactică, nu poţi spera la mari izbânzi decât dacă ai noroc cu carul.