 E chiar de bonton, să nu spunem „imperios necesar”, ca, la intervale de timp, aleşii noştri să prezinte rapoarte de activitate accesibile alegătorilor. Rapoarte care pot fi judecate, întoarse pe toate feţele, şi de cei care le pun la îndoială veridicitatea. La împlinirea unui an de la preluarea celui de al doilea mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, Cosmin Vasile a avansat pe pagina sa de socializare, un bilanţ succint, provizoriu, deloc exhaustiv, oricum suficient de sugestiv, în privinţa activităţii concretizate în cele 20 de proiecte cu fonduri europene, depuse şi câştigate. Dar asta e numai o parte a activităţii sale. Reales prin vot uninominal, cel mai mare număr de voturi, la nivel naţional, Cosmin Vasile, de puţine zile şi liderul organizaţiei judeţene a PSD Dolj, face o figură rezonabilă în demnitatea încredinţată. Repetăm, prin vot democratic. Infrastructura rutieră, dezvoltarea Aeroportului Internaţional Craiova, capitolele educaţie, sănătate şi asistenţă socială, cultură şi patrimoniu, stadiul lucrărilor la Centrul sportiv „Stadionul Tineretului”, toate aceste „obiective” curente s-au constituit şi în deziderate de acum atinse. Magistrala de gaze naturale care va alimenta sud-vestul judeţului, inclusiv municipiile Băileşti şi Calafat, este scoasă la licitaţie. Gazoductul Segarcea – Băileşti – Calafat – Pleniţa va avea o lungime de 110 km şi va traversta teritoriul administrativ al localităţilor Cerăt, Giurgiţa, Urzicuţa, Afumaţi, Galicea Mare, Băileşti, Unirea, Pleniţa, Rast, Ghidici, Piscu Vechi, Poiana Mare, Calafat. Investiţia ajunge la circa 244 mil. lei şi are termen de finalizare în 18 luni. Şi mai sunt, de menţionat, preocupări asidue în promovarea turistică a judeţului prin organizaţia de management Dolj şi veritabila efervescenţă culturală, fiindcă tot se împlinesc doi ani de la inaugurarea Muzeului Cărţii şi Exilului Românesc din Craiova (lucrarea de dizertaţie etică şi morală a lui Lucian Dindirică). Interesul susţinut pentru infrastructura reţelei şcolare este de notorietate. Nu totul e fireşte, perfect şi poţi întâlni numeroase prilejuri de indispoziţie. Dar sunt vizibile o strădanie coerentă, o bună conlucrare la nivelul Consiliului Judeţean, între consilieri –figuri digerabile- aparţinând întregului spectru politic, o anumită rigoare, un interes pentru identitatea culturală a zonei, vezi proiectele materializate sau în curs (Casa „Macedonski”, culele de la Brabova şi Cernăteşti, Casa „Amza Pellea”), un refuz al ipocriziei şi iresponsabilităţii, o vorbire îngrijită, un comportament civilizat, o profesionalizare administrativă, toate acestea integrate unei reţete a normalităţii publice. Poate greşesc, dar Consiliul Judeţean Dolj, în formatul actual, se mişcă pe o claviatură comună, într-un refuz al dizarmoniei, sincopelor, dar nu vreau să umblu cu generalităţi pe care le cunosc superficial. Mi s-ar putea reproşa că opoziţia e indistinctă, strict gesticulatorie şi nu e deloc aşa. E deplin funcţională cu aport lăudabil, semn al unei implicări depline. Străină de inocularea unei mândrii, că suntem „de pe aici”, ci devotată organic cultivării unei  desăvârşite normalităţi, pe fondul căreia se mai poate face câte ceva. Care se vede cu ochiul liber. Una peste alta, a fost un an bun, perioada la care se referă Cosmin Vasile în bilanţul pomenit.
E chiar de bonton, să nu spunem „imperios necesar”, ca, la intervale de timp, aleşii noştri să prezinte rapoarte de activitate accesibile alegătorilor. Rapoarte care pot fi judecate, întoarse pe toate feţele, şi de cei care le pun la îndoială veridicitatea. La împlinirea unui an de la preluarea celui de al doilea mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, Cosmin Vasile a avansat pe pagina sa de socializare, un bilanţ succint, provizoriu, deloc exhaustiv, oricum suficient de sugestiv, în privinţa activităţii concretizate în cele 20 de proiecte cu fonduri europene, depuse şi câştigate. Dar asta e numai o parte a activităţii sale. Reales prin vot uninominal, cel mai mare număr de voturi, la nivel naţional, Cosmin Vasile, de puţine zile şi liderul organizaţiei judeţene a PSD Dolj, face o figură rezonabilă în demnitatea încredinţată. Repetăm, prin vot democratic. Infrastructura rutieră, dezvoltarea Aeroportului Internaţional Craiova, capitolele educaţie, sănătate şi asistenţă socială, cultură şi patrimoniu, stadiul lucrărilor la Centrul sportiv „Stadionul Tineretului”, toate aceste „obiective” curente s-au constituit şi în deziderate de acum atinse. Magistrala de gaze naturale care va alimenta sud-vestul judeţului, inclusiv municipiile Băileşti şi Calafat, este scoasă la licitaţie. Gazoductul Segarcea – Băileşti – Calafat – Pleniţa va avea o lungime de 110 km şi va traversta teritoriul administrativ al localităţilor Cerăt, Giurgiţa, Urzicuţa, Afumaţi, Galicea Mare, Băileşti, Unirea, Pleniţa, Rast, Ghidici, Piscu Vechi, Poiana Mare, Calafat. Investiţia ajunge la circa 244 mil. lei şi are termen de finalizare în 18 luni. Şi mai sunt, de menţionat, preocupări asidue în promovarea turistică a judeţului prin organizaţia de management Dolj şi veritabila efervescenţă culturală, fiindcă tot se împlinesc doi ani de la inaugurarea Muzeului Cărţii şi Exilului Românesc din Craiova (lucrarea de dizertaţie etică şi morală a lui Lucian Dindirică). Interesul susţinut pentru infrastructura reţelei şcolare este de notorietate. Nu totul e fireşte, perfect şi poţi întâlni numeroase prilejuri de indispoziţie. Dar sunt vizibile o strădanie coerentă, o bună conlucrare la nivelul Consiliului Judeţean, între consilieri –figuri digerabile- aparţinând întregului spectru politic, o anumită rigoare, un interes pentru identitatea culturală a zonei, vezi proiectele materializate sau în curs (Casa „Macedonski”, culele de la Brabova şi Cernăteşti, Casa „Amza Pellea”), un refuz al ipocriziei şi iresponsabilităţii, o vorbire îngrijită, un comportament civilizat, o profesionalizare administrativă, toate acestea integrate unei reţete a normalităţii publice. Poate greşesc, dar Consiliul Judeţean Dolj, în formatul actual, se mişcă pe o claviatură comună, într-un refuz al dizarmoniei, sincopelor, dar nu vreau să umblu cu generalităţi pe care le cunosc superficial. Mi s-ar putea reproşa că opoziţia e indistinctă, strict gesticulatorie şi nu e deloc aşa. E deplin funcţională cu aport lăudabil, semn al unei implicări depline. Străină de inocularea unei mândrii, că suntem „de pe aici”, ci devotată organic cultivării unei  desăvârşite normalităţi, pe fondul căreia se mai poate face câte ceva. Care se vede cu ochiul liber. Una peste alta, a fost un an bun, perioada la care se referă Cosmin Vasile în bilanţul pomenit.
 
				 
		
















