O jurnalistă, de la o publicaţie din Capitală, găseşte de cuvinţă să-şi intituleze un banal articol, referitor la ilustrata –creată cu ajutorul inteligenţei artificiale, s-a spus- reprezentând un leu îmbrăcat în echipamentul alb-albastru (mascota Craiovei) cu o bardă în mână, în timp ce călăreşte un turc (după vestimentaţie) postată pe platforma Facebook a primarului Craiovei. Autoarea califică ilustrata drept „o gafă jenantă”. Aş admite că postarea respectivă nu e deloc seducătoare (a şi fost ştearsă) dar mesajul nu poate primi în nici un caz conotaţia de a fi „rasist”, decât dacă nu stăpâneşti etimologia terminologiei folosite. Repet, postarea nu mi s-a părut deloc savuroasă. Conotaţia atribuită de autoarea articolului este şi răutăcioasă şi inadecvată, dar mai ales periculoasă, pentru imaginea Craiovei. Una, salutară în momentul de faţă, şi nu mai dezvolt ideea. Orice precizare adiacentă ar părea inutilă. Autoarea oricum nu aude decât ceea ce doreşte şi nu vede decât ceea ce i se pare. E o chestiune de punct de vedere, iar punctele de vedere sunt aidoma unor… animale docile, care merg unde le conduci. Primarul Craiovei, şi pentru cei care urmăresc ceea ce face cotidian, şi pentru cei pentru care rămân indiferenţi, a facilitat venirea în 2015 a firmei turceşti ETI (ETI European Food Industries) specializată în produse de patiserie şi întreţine un dialog realmente fertil cu conducerea Ford Otosan România, prin întâlnirile de lucru la fiecare solicitare. N-am să mă apuc acum să redau etimologia termenului de rasism, dar interesant este altceva: el este readus în discuţie, ca o ironie a sorţii, la aproape 5 ani de la acuzaţia atribuită la 8 decembrie 2020 arbitrului craiovean de fotbal Sebastian Colţescu, la partida din Liga Campionilor, dintre PSG şi Başakşehir Istanbul. Atunci Sebastian Colţescu, arbitru de rezervă, la acea partidă, a folosit, în referirea la antrenorul secund, de pe banca tehnică, Pierre Achile Webo, pentru identificarea de către centralul Ovidiu Haţegan, sintagma „ăla negru” şi ce a urmat se ştie. Până şi în presa franceză, îmi amintesc, că au fost analize lexicale referitoare la „ăla negru”. Să revenim: din fericire, Craiova are o relaţie excelentă cu Istanbulul. N-am o statistică exactă a numărului de craioveni şi doljeni care îşi fac concediile în Turcia. O ţară membru NATO, cu care din 2011 avem un parteneriat strategic. Turcia are multe firme în România, şi nefiind încă membră UE, foloseşte adecvat prietenia de care vorbeam. Aşadar, nici în cele mai negre gânduri o asemenea idee (de rasism e vorba) nu poate fi luată în discuţie. Avem un număr mare de cuvinte des folosite, care au pătruns în graiul nostru, de origine turcă, ne încredinţează undeva în „Psihologia poporului român”, D. Drăghicescu, şi el enumera aproape 65 de cuvinte. Dar avem şi o istorie cu destule momente de referinţă, şi aici discuţiile pot avea, uneori, sincopele lor.
