Avem o scenă politică nu atât heteroclită, lucru firesc în orice parlament democratic, cât de-a dreptul neclară în intenţii. Dacă preşedintele Klaus Iohannis a câştigat un al doilea mandat, destul de uşor, asta nu înseamnă automat că nu trebuie să ţină seama de configuraţia politică a actualului parlament, care ar mai avea câteva luni până la finele mandatului. Aşa cum trebuie respectat votul de la prezidenţiale, trebuie acceptat şi votul de la parlamentarele din 2016. Fără acceptarea acestor premize, nu se poate vorbi de o adevărată viaţă politică, circumscrisă, cum ne place să spunem, valorilor europene. În Parlamentul actual, aşa cum arată configuraţia lui, guvernul minoritar PNL, instalat în urma unei moţiuni de cenzură, n-are viaţă uşoară, motiv pentru care forţează lucrurile, prin angajarea repetată a răspunderii, pe o serie de legi, ultima fiind alegerea primarilor în două tururi, după proiectul legii bugetului de stat pe anul în curs, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 şi alte încă patru legi, în total şapte legi. Şi intenţii mărturisite, în acest sens, încă mai sunt. Totul pentru a se ajunge… la anticipate. Patentul este insolit de-a dreptul, fiindcă n-a mai fost exersat. Într-o astfel de situaţie paradoxală, Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului, sediul democraţiei, nu-şi mai are rostul, fiind suspendat pe termen nelimitat de către… Guvern. Care profită de actuala structură politică. Eurodeputatul Rareş Bogdan, principalul tenor al liberalilor, a criticat joi PSD, acuzându-l că „vrea murdărirea imaginii României pe plan extern, după sesizarea Comisiei de la Veneţia în privinţa proiectului de lege privind alegerea primarilor în două tururi”. Trecem peste antecedente, mai exact peste ce au făcut liberalii şi usr-iştii când se aflau în opoziţie, dar nu asta contează, ci faptul că tot Rareş Bogdan ne asigură că există şi un plan B pentru a se ajunge al anticipate pe care nu este abilitat să îl dezvăluie. Să înţelegem atunci lucrurile astfel: pentru a se ajunge la dezideratul dorit, se forţează lucrurile, aberant, prin angajări repetate de răspundere pe legi importante. În desconsiderarea oricărei norme democratice. Ceea ce nu mai este deloc în regulă. Ultima lună în care se mai pot declanşa anticipatele ar fi luna februarie. Fireşte liberalii consideră că se află „pe val”, în sondajele de opinie şi asta îi mână în riscanta luptă. Moţiunea de cenzură intitulată „Guvernul Orban / PNL – privatizarea democraţiei româneşti”, semnată de 208 parlamentari PSD şi UDMR, pentru a trece ar mai avea nevoie, în opinia preşedintelui interimar al social-democraţilor, Marcel Ciolacu, de 5-6 voturi. Schimbarea sistemului electoral în prag de alegeri încalcă standardele europene, mai ales că adoptarea modificărilor se face în mod unilateral fără consultare şi dezbatere. După depunerea moţiunii de cenzură urmează ca Birourile Permanente reunite să stabilească calendarul dezbaterii, aceasta fiind programată la trei zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două camere. În opoziţie, liberalii promiteau un alt fel de a guverna treburile ţării. Ceea ce fac acum este exact pe dos, fiindcă premierul Ludovic Orban, de pildă, s-a arătat „foc şi pară” pe Curtea Constituţională, declarând cu emfază: „aşa Curte, aşa decizii”, după o decizie aproape în unanimitate privind neconstituţionalitatea proiectului de lege asumat de Guvern, prin care se modificau acte normative în domeniul transportului de pasageri. Criticarea Curţii Constituţionale de către un prim-ministru este un fapt neobişnuit, chiar pe malurile Dâmboviţei, nu în lumea civilizată. Tot ceea ce se întâmplă, tot ceea ce vedem, sună neliniştitor. Asistăm impasibili la derapaje bizare de la normele democratice, ceea ce este mai grav decât orice altceva. Preţul ar putea să fie unul, destul de costisitor.
