Guvernul a adoptat, în şedinţa de ieri, proiectul de lege privind statutul inspectorului de muncă, care reglementează drepturile, îndatoririle specifice şi incompatibilităţile funcţionarilor publici numiţi în funcţia publică de inspector de muncă.
Inspectorul de muncă exercită prerogativele funcţiei în scopul verificării respectării de către angajatori a prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă, al securităţii şi sănătăţii în muncă şi al supravegherii pieţei şi în scopul luării măsurilor prevăzute de lege, în principal pentru combaterea muncii nedeclarate, prevenirea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi restricţionarea introducerii pe piaţă a produselor neconforme.
Salarizarea inspectorului de muncă se face potrivit Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Inspectorul de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă are dreptul de a efectua activităţi de control, de a întocmi acte de control şi de a constata şi aplica sancţiuni contravenţionale, astfel:
Ø pe tot teritorul ţării, indiferent de locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea în mod curent, în baza deciziei emise de inspectorul general de stat;
Ø pe teritoriul judeţului în a cărui rază teritorială se află sediul inspectoratului teritorial de muncă în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea în mod curent.
Inspectorii de muncă desfăşoară atât activităţi de control inopinate, tematice şi de fond, cât şi activităţi de control organizate conform Programului cadru de acţiuni al Inspecţiei Muncii, respectiv programului propriu de acţiuni al inspectoratului teritoral de muncă.
Inspectorul de muncă, purtând asupra sa legitimaţia şi insigna, are dreptul să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă în sediul oricărui angajator şi în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice, constituite conform prevederilor legale.
Inspectorul de muncă beneficiază de sprijin financiar din partea instituţiei prin suportarea sumelor necesare asigurării asistenţei juridice, în cazurile în care actele şi faptele îndeplinite în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în limitele şi cu respectarea prevederilor legale, fac obiectul unor proceduri judiciare.
Inspectorul de muncă beneficiază de sprijin financiar din partea instituţiei prin decontarea cheltuielilor determinate de daunele materiale suferite în timpul şi/sau din cauza exercitării atribuţiilor de serviciu, în limitele şi cu respectarea prevederilor legale.
Funcţiei publice de inspector de muncă i se aplică regimul incompatibilităţilor şi conflictului de interese reglementat prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Inspectorul de muncă beneficiază de stabilitate în funcţie şi independenţă faţă de orice schimbare guvernamentală şi orice influenţă neprevăzută din afară, de natură să-i influenţeze libertatea de execuţie, apreciere şi decizie şi care îl poate îngrădi sau împiedica în realizarea activităţii de control.
