“Când e să se aleagă praful…” ar putea fi titlul cronicii meciului Ştiinţei în Giuleşti. Degeaba a jucat mai bine Craiova şi şi-a creat mai multe situaţii decât Rapidul, fiindcă nu putea câştiga acest meci în contextul actual, chiar şi invocând tradiţia. O echipă fără preşedinte, fără antrenor vizibil, cu nişte jucători blazaţi şi blamaţi, fără suporteri alături, nu poate scoate ceva dintr-un astfel de derby, chiar dacă a avut cumva jocul sub control. Rezultatul, nemeritat pe teren, a fost asumat de conducerea Universităţii Craiova. Deşi teoretic are toate atuurile pentru performanţă, Craiova este acum “echipa nimănui”. Şi nu poate obţine ceva în aceste condiţii. Nici măcar un punct într-un meci în care n-a fost inferioară Rapidului. Nu a surprins pe nimeni eşecul, era mai previzibil ca oricând.
Mihai Rotaru este unicul reprezentant al clubului şi principalul vinovat pentru situaţia actuală, indiferent de bugetul pe care-l asigură. Despre Papură nu are rost să vorbim, fiindcă nu există, îl vedem pe bancă, dar este unicul antrenor din lume care nu oferă detalii despre echipa pe care o pregăteşte. Nici măcar schimbarea lui nu garantează o metamorfoză a echipei, ci numai o nouă speranţă de resuscitare. Vestiarul contaminat de blazare al Craiovei nu poate oferi ceva nici când se mobilizează sporadic. Aceşti jucători au păcălit prea mult fotbalul pentru a mai obţine ceva de la el, atunci când sunt în situaţii critice. Craiova e într-un context în care nu o poate salva un rezultat, poate chiar nici o schimbare de antrenor. E nevoie de un şoc, de o restructurare din temelii şi e greu ca aceasta să vină de la o conducere care a demonstrat că nu are soluţii la îndemână.
Rapid – Universitatea Craiova 2-0
Au marcat: Funsho 36, Borja Valle 80.
Rapid: H. Moldovan – Braun, Săpunaru, P. Iacob, Borza (Onea 71) – Oaidă (Kait 82), Al. Albu, Al. Ioniţă II (Al. Stan 66) – Funsho Bamgboye, Borja Valle (Cîrjan 81), Petrila (Papeau 66). Antrenor: Cristiano Bergodi