Referendumurile, de fapt pseudo-referendumurile, orchestrate în oblasturile Zaporojie, Herson, Lugansk şi Doneţk, cu rezultatul lor previzibil, denunţate de Kiev şi aliaţii occidentali ca fictive, ridică o multitudine de probleme, premergător oficializării lor de către Rusia. Secretarul de stat american Antony Blinken a declarat pentru CBS că regiunile Lugansk, Doneţk, Herson şi Zaporojie nu vor fi recunoscute niciodată ca făcând parte din Federaţia rusă. Deocamdată lucrurile sunt mai mult decât confuze. În primul rând nici unul din aceste oblasturi nu este integral controlat de forţele militare ruseşti. Mai mult, confruntările continuă în regiunile Herson şi Doneţk şi o contraofensivă ucrainiană este în curs în Lugansk, încununată de unele succese militare. Liniile de front sunt mişcătoare şi nici unul din oblasturile menţionate, cum spuneam, în limitele lor administrative, nu se află complet sub ocupaţie rusă. Denis Puşiline, liderul pro-rus al Republicii Populare Doneţk, s-a deplasat la Moscova pentru a regla, chestiunile juridice ale viitoarei anexări, şi în opinia sa „teritoriul constituţional al R.P. Doneţk va fi liber”. Este adevărat că la 21 februarie a.c., Vladimir Putin a semnat decretele de recunoaştere a independenţei republicilor autoproclamate Lugansk şi Doneţk, dar înseşi decretele respective menţionau respectarea „integrităţii teritoriale şi inviolabilităţii frontierelor existente de Rusia”. Mai mult, ministrul rus de Interne, Vladimir Kolokoltsev declara în februarie că independenţa acestor entităţi trebuie recunoscută în frontierele administrative. Că miercuri Dmitri Peşkov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că „operaţiunea specială rusă va continua până ce tot teritoriul R.P.D. va fi eliberat în interiorul frontierelor sale” spune totul. „Vorbim despre teritoriul care s-a aflat în graniţele din 2014”. Armata rusă face maximum posibil pentru ocuparea integrală a oblastului Herson, în schimb frontul este stabil în Zaporojie, potrivit surselor militare. Ucraina primeşte în continuare ajutor militar, mai nou din partea Coreei de Sud care va livra arme în valoare de 2,9 miliarde dolari (un complex anti-aerian), sumă suportată de SUA. Preşedintele rus Vladimir Putin ar putea formaliza astăzi la Moscova, în cadrul unei ceremonii, la care va pronunţa un discurs amplu, anexarea de Rusia a teritoriilor ucrainiene larg denunţată de comunitatea europeană. În Rusia mobilizarea miilor de civili rezervişti, pentru ranforsarea liniilor pe front, continuă aşa cum se întâmplă şi cu exodul zecilor de mii de ruşi apţi de mobilizare. Pe frontul internaţional, misterioasele explozii asupra gazoductelor Nord Stream 1 şi 2 alimentează tensiunile ruso-occidentale. Cele două tabere se acuză reciproc de sabotarea conductelor, infrastructură crucială pentru aprovizionarea europenilor cu gaz rusesc. NATO vorbeşte de acte de sabotaj, deliberat, iresponsabil, nechibzuit, în timp ce Kremlinul exprimă suspiciuni legate de implicarea unui stat străin, arătând cu degetul acuzator în direcţia SUA. Tot astăzi este prevătură o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU, la cererea Moscovei, legată de avarierea conductelor de gaz ce traversează Marea Baltică, în largul insulei Bornholm. Interesant este că Polonia şi Danemarca au construit un nou gazoduct submarin (Baltic Pipe), inaugurat în ziua în care sistemul Nord Stream era sabotat. Baltic Pipe este un proiect de infrastructură strategică menit a crea un nou coridor de aprovizionare cu gaz pentru piaţa europeană. Are o capacitate de 10 miliarde metri cubi pe an. Sistemul Nord Stream putea transporta până la 110 miliarde metri cubi pe an. Se insinuează că explozia de la Bornholm este o lovitură dată contra cancelarului Olaf Scholz, care păstrează tăcerea. Războiul energetic european, care se prefigurează, va rămâne probabil în istorie, prin complicaţiile sale.
