Sub genericul „Arta trasului de sfori”, eveniment circumscris Festivalului Puppets Occupy Street, organizatorii au mediat o întâlnire a publicului cu criticul de teatru Claudiu Groza. Temele de dialog au fost teatrul de animaţie, statutul companiilor private şi artiştilor independenţi din această ramură teatrală. Concluziile desprinse sunt că teatrul românesc este, prin excelenţă, un teatru vizual şi că, teatrul pentru copii a rămas tributar unor canoane educaţionale ce nu mai ţin pasul cu schimările din prezent, mai ales cele din industria gadgeturilor. Totodată, vorbind şi în calitate de manager, Claudiu Groza a mărturisit că, adesea, este nevoit să facă rabat de la actul de creaţie teatrală şi să aloce timp însemnat unor activităţi administrative curente, cu repercusiuni clare asupra calităţii muncii regizorale. O reaşezare a legislaţie în materie este invocată drept premisa de la care se poate pleca, de îndată, spre o normalitatea în lumea teatrului pentru copii şi a teatrul în general.
Claudiu Groza e teatrolog, critic literar şi jurnalist, actualmente redactor la revista Tribuna. E un critic de teatru care, în peste două decenii, a văzut mii de spectacole în ţară şi în afara ţării, un critic ce poate emite, astfel, o opinie pertinentă în ceea ce priveşte teatrul actual. Un clujean cu aplomb, cu argumente puternice ce pot explica actuala stare de lucruri din lumea teatrului românesc, cu precădere cea a teatrului pentru copii, Claudiu Groza s-a dovedit a fi, ieri, în timpul dezbaterii sub genericul “Arta trasului de sfori” un fin cunoscător al anacronismului din instituţiile teatrale.
“Teatrul de copii trebuie să ţină pasul cu prezentul”
Plăcut impresionat de Festivalul Puppets Occupy Street, organizat de Teatrul Colibri, finanţat de Primăria şi Consiliul Local Municipal Craiova, criticul de teatru a mărturisit că, acest domeniul cultural – teatrul – indiferent de formele sale de manifestare, se confruntă cu provocări majore. “Datorită unei regizoare, Mona Marian, decedată în septembrie 2013, care a fost director al Teatrului de Păpuşi „Puck” şi regizor la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, am avut prilejul de a fi lângă această formă de teatru. Teatrul românesc este, prin excelenţă, un teatru vizual. În Franţa este un teatru textocentric. Stă cineva pe un scaun şi îşi expune rolul timp de două ore. Or, la noi, aşa ceva nu prinde. Elementele foarte diverse contează la fel de mult ca şi textul: mişcarea de scenă, eclerajul, muzica, coregrafia”, a precizat regizorul Claudiu Groza.
Vorbind despre cât de bine sunt ancorate la provocările prezentului spectacolele de teatru pentru copii, Claudiu Groza aduce argumente prin care arată că aceste forme salutare de cultură au rămas în urmă din cauza “canonului şcolar”. Altfel spus, teatrul pentru copii a rămas în urma vremurilor, a conchis criticul de teatru. “Pentru elevii din şcoala primară am rămas la nivel de «Scufiţa Roşie»! Or, aceşti copii, încă de la 3 ani ştiu să mânuiască gadgeturile mai bine decât o face un adult!? Din fericire, există profesionişti în teatrul actual, care vor să recupereze din acest decalaj. Răbdarea de a asculta o poveste s-a pierdut. Acum lucrăm cu informaţii pulsatile. Copiii consumă multă informaţie şi de aceea teatrul de copii trebuie să ţină pasul cu prezentul”, a afirmat Claudiu Groza.
Corvoada administrativă şi munca de creaţie, greu de îmbinat
Vorbind şi în calitate de selecţioner al Festivalului Internaţional de Teatru Nou de la Arad, Claudiu Groza a reliefat existenţa a două mari zone de căutări în lumea teatrala actuală. Una este cea administrativă, care presupune o gestionare riguroasă a resurselor financiare, mai mult sau mai puţin suficiente, dar mai cu seamă puţin predictibile pe termene multianuale. Cea de a doua este problematica profesională şi reputaţională, pe care orice teatru este chemat să o rezolve cât mai bine cu putinţă. Pentru că arta trebuie dusă pe mai departe, indiferent de hăţişul legislativ sau carenţele financiare de la un moment dat.
Vorbind despre finanţarea publică, critical de teatru arată că alte state est-europene au inclus Cultura pe primele trei locuri ca importanţă în strategia de dezvoltare. Şi a dat exemplul Cracoviei. Aici, polonezii au bugetat infrastructură, ca fiind pe primul loc în planul multianual de dezvoltare, iar pe locul secund au trecut Cultura. “Au început această strategie în 1998. Au aşteptat 20 de ani şi, iată, acum culeg roadele. În România fiecare vrea să fie ctitor. Nimeni nu duce pe mai departe un proiect început. Nu avem gândire strategică”, a menţionat Claudiu Groza.
Artiştii externi ne evită din cauza legislaţiei
Ca în majoritatea domeniilor de activitate, nici teatrul de copii nu face excepţie de la procesul tot mai intens al colaborărilor dincolo de graniţe. Este şi firesc. Numai că, întrucât legislaţia românească nu îngăduie bugetarea multianuală, din bani publici, a unor festivaluri de teatru, artiştii şi trupele din alte state nu-şi permit să bifeze ca şi contractată prezenţa la o dată ulterioară, certă, la un festival românesc. Pentru simplul motiv că nimeni din România nu garantează pentru acea dată. Or, cum timpul înseamnă bani, evident că nimeni nu pare dispus să alerge după iluzii. Mai ales că, “am primit pentru un festival la Arad oferte de contractare cu parteneri externi, peste 4 ani! Or, eu nu am buget prevăzut pentru acel interval de timp. În sfârşit, AFCN (n.r. -Administraţia Fondului Cultural Naţional) face o selecţie de festivaluri multianuale. La nivelul administraţiei publice nu s-au iniţiat anticipări bugetare multianuale. Nu este de vină administraţia locală. Aici, Parlamentul ar trebui să repare aceste lacune din legislaţia ce ne priveşte”, a mai precizat regizorul clujean.
Arta va rezista, în pofida tehnologiei
Profund impresionat de calitatea Festivalului Puppets Occupy Street, Claudiu Groza a apreciat că “festivalului de la Craiova arată că e o artă ce nu va fi ucisă de tehnologie. În pofida avântului tehnologic, arta aceasta va rezista. Se vede în interesul pe care copiii l-au arătat. S-a realizat ceea ce aşteptam cu toţii, convenţia între actori şi copii. Să nu uităm că esteticul este bine format în mintea copiiilor, graţie unei experienţe tot mai solide de viaţă. Teatrul de păpuşi se adresează tocmai acelor copii care înţeleg convenţia şi se raportează la diferenţele dintre realitate şi ficţiune”, a concluzionat criticul de teatru.
