Discursul abil al premierului ungar la Tuşnad!

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a fost prezent şi anul acesta la Universitatea de vară „Tusvanyos” de la Băile Tuşnad, ca de fiecare dată în ultimii ani. A avut, în schimb, un discurs relativ bine dozat, pe mai multe paliere, în general abil calibrat, în ceea ce priveşte România, fără a depăşi o imaginară „linie roşie”, convins şi domnia sa că există viziuni diferite în istoriografia românească şi cea maghiară. A reiterat clar şi răspicat o afirmaţie pe care o ştiam, cum că „pentru noi Centenarul Marii Uniri nu este un moment festiv”, reamintind că în România modernă trăiesc peste un milion de unguri. Până aici nimic… iritant. Privit în ansamblu, 1 decembrie 1918 înseamnă încheierea procesului de construire a României Mari, însă în mod concret marchează şi eliberarea Transilvaniei, mai exact a românilor transilvăneni de sub asuprirea ungară. Ceea ce românii înţeleg este exact ceea ce spune Viktor Orban: 1 decembrie nu este o dată calendaristică pe care maghiarii să o aprecieze în mod deosebit. Lăsând la o parte faptul că ambele ţări sunt membre ale UE şi NATO. Pe de altă parte, Viktor Orban, politician versat, chiar un tenor – marginalizat – pe scena europeană, de la o vreme, ştie bine că „naţionaliştii” români sunt momentan destul de timizi, chiar inhibaţi şi minoritatea maghiară se bucură de toate drepturile posibile, de la prezenţa în Parlament, în administraţia centrală, uneori şi în Guvern, ca să nu mai vorbim de administraţia locală. Probleme au în schimb românii, precumpănitor cei din judeţele Harghita şi Covasna, despre care nu se face vorbire. Şi ar mai fi un lucru, mereu uitat: românii nu şi-au propus confiscarea conştiinţei istorice a maghiarilor. Numai că lumea de azi e diferită de lumea de ieri. Şi Transilvania de azi, faţă de vechiul principat al Transilvaniei, condus de principi maghiari şi o elită maghiară. Şi dacă trecutul rămâne „împărţit”, cum spune undeva şi istoricul Lucian Boia, apartenenţa actuală a Transilvaniei nu are cum să fie pusă în discuţie, cu atât mai mult cu cât calea europeană înseamnă altceva. „Asta e calea pe care trebuie să păşim, să vrem numai”, a afirmat Viktor Orban, potrivit traducerii oficiale, care a renunţat la orice ritual contraproductiv. A propus câteva domenii de cooperare, făcând apel la „dialogul sincer”, pentru a construi împreună, în baza respectului reciproc, Bazinul carpatic „şi Centenarul este un prilej minunat pentru asta”, ceea ce s-ar putea traduce prin faptul că „miza pentru noi toţi nu e trecutul, ci viitorul”. Decriptat în această cheie, discursul lui Viktor Orban, de la Băile Tuşnad, nu a avut elemente provocatoare. Şi nu a avut fiindcă Viktor Orban are o altă abordare în chestiunea europeană, disociindu-se mărturisit de Bruxelles. De altfel, o componentă consistentă a discursului său a constituit-o atacul virulent la Europa Occidentală, calificată „non-democratică”, cu atentate la „libertatea de expresie şi cenzură, devenite monezi curente”. El a atacat, deopotrivă, instituţiile europene, inclusiv Comisia Europeană, calificându-le drept „simbolul eşecului”. Şi asta după ce Comisia Europeană a decis la 19 iunie a.c., să iniţieze o acţiune la Curtea de Justiţie a UE (CJUE) în legătură cu controversata lege maghiară privind imigraţia. „Liderii europeni sunt ineficace şi incapabili în a apăra Europa contra imigraţiei”. De asemenea, Viktor Orban s-a pronunţat împotriva sancţiunilor europene contra Moscovei, calificând ca „primitivă” politica UE în această chestiune. Despre Turcia a spus că poate fi criticat sistemul politic al lui Erdogan, dar stabilitatea acestei ţări îl împiedică să o facă, fiindcă stabilitatea Bazinului carpatic şi Europei depind de stabilitatea în Turcia, Israel şi Egipt, care pot înfrâna afluxul de musulmani. În opinia sa democraţia creştină este anti-imigraţie, anti-multiculturală şi se bazează pe modelul de familie creştină. La 27 iulie a.c. declarase că nu vede o Uniune Europeană condusă de Franţa, după ce Emmanuel Macron estimase că veritabila frontieră în Europa va fi cea care separă „progresiştii” de „naţionalişti”, şi aceasta va fi confruntarea aflată în centrul alegerilor europene de anul viitor, care pot oferi un Parlament European, precumpănitor anti-european. Sună bizar. Cu destulă susţinere, încă, în rândul popularilor europeni, deşi i se fac multe reproşuri, Viktor Orban nu este uşor de decriptat, resimţindu-se în retorica sa „înţelepciunea lui Steve Banon”, fostul strateg şef al Casei Albe, şi şefa publicaţiei online de extremă dreaptă Breitbart, prezent recent în Europa.