Imnul Naţional, „Deşteaptă-te române”!, a fost onorat, ieri, aşa cum se cuvine, în Piaţa „Tricolorului”, lângă Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova . Au fost prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, iar onorul la Imn a fost prezentat cum scrie în regulamentele militare.
„Deşteaptă-te române!” a fost cântecul-simbol al Mişcării Revoluţionare de la 1848, scris de Andrei Mureşanu, sub titlul ”Un răsunet”, pe muzica lui Anton Pann. A fost preluat, de-a lungul anilor, de către toţi românii. A fost cântat şi, în timpuri de restrişte, murmurat. În Decembrie 1989, s-a auzit cel mai bine. După evenimentele acelui sfârşit de an, a devenit Imnul de Stat al României. După mai multe încercări de legiferare, Parlamentul României a desemnat, pe 29 iulie 1998, „Ziua Imnului Naţional”. De atunci, în fiecare an, această zi este sărbătorită cu fast.
Istoria, recunoscută
Şi în acest an, s-a dat onorul la „Imnul Naţional”. După celebrarea Slujbei religioase, au urmat alocuţiunile reprezentanţilor autorităţilor locale şi judeţene. „Mă bucură şi, în acelaşi timp, mă onorează că ne-am reunit, astăzi, să celebrăm unul dintre simbolurile noastre naţionale – Imnul de Stat al României – . care vorbeşte despre originea noastră latină, despre fraternitate – unitate, despre limba română şi credinţa creştină, care constituie pentru români un permanent îndemn de a menţine trează starea de veghe şi de a apăra cu orice preţ demnitatea naţională ” – Nicolae Sorin Răducan, prefect al judeţului Dolj. La cuvânt s-a înscris şi Gheorghe Barbărasă, secretarul Consiliului Judeţean Dolj: „Este o zi importantă pentru noi, de fapt pentru toţi românii, îndiferent unde s-ar afla. Acest imn reprezintă simbolul poporului român , înaintaşii noştri au fost mândri de originea lor. Din păcate, astăzi, această mândrie pare că a dispărut, dar aş fi bucuros să mă înşel. Chiar dacă se vorbeşte de globalizare, nu trebuie să ne uităm identitatea naţională. ” La rândul său, Dan Daşoveanu, vice-primar al Craiovei , a precizat: „Suntem ţinuţi departe de conflictele secolului trecut, care au dus la atâtea pierderi. Suntem „de facto” şi de „jure” în Europa civilizată. Dacă Europa şi-a căutat, ani de zile, identitatea, până a dat de un drapel comun, o monedă unică, de un crez universal şi de un imn, noi le-am avut pe toate acestea. Suntem mândri de ceea ce am realizat şi , când se intonează Imnul Naţional, ţinem mâna la inimă.
Nimic despre fostele Imnuri
Este Ziua Imnului, care, aşa cum am menţionat, a fost declarată oficial în 1998. Dar, dacă tot vorbim despre simbolul muzical al ţării noastre, indiferent de regimul politic din care am făcut parte, de-a lungul anilor, ar fi trebuit să fie amintite şi celelalte Imnuri Naţionale, deorece, în fond, Ziua sărbătorită ieri chiar despre acest simbol vorbeşte. Din păcate, nicio autoritate nu a amintit nimic despre acest lucru. Ca un corolar, din 1862, când, pe Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, am avut primul simbol muzical, am avut, inclusiv cel iniţial, şase Imnuri Naţionale.
