Deputatul liberal de Dolj, Ionuţ Stroe, purtător de cuvânt al partidului, ne-a livrat, la sfârşitul săptămânii tecute, o declaraţie politică interesantă, amuzantă ca vremea de afară. Dacă putem înţelege logica politică a demersului său, nu putem înţelege, pe deplin, logica ei constituţională. Şi teamă ne este, fără a suferi din asta, că este proptit într-o funcţie care nu i se potriveşte. Transmite domnia sa electoratului doljean, şi nu numai, că „votul dat de PSD în Senat, în cazul Şova, a generat reacţii rapide şi extrem de critice din partea ambasadelor occidentale şi a Comisiei Europene”. Tot potrivit opiniei sale, PSD „a aşezat astfel România într-o poziţie riscantă şi delicată, punând în dificultate poziţia faţă de alte state partenere”. Şi acum un truism: conform Constituţiei României, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Asta ne precizează expres articolul 66 (1). Faptul că deputatul liberal Ionuţ Stroe, deşi nu este singurul, se gudură la reacţii ale unor ambasade în „povestea Şova”, îl expune nevoii de clarificări conceptuale. Nu este, cum spuneam, singurul politician atlantist, care citează, cu grăbire, din orice fâlfâit, pe la ambasade străine, în prealabil înştiinţate. Anterior, senatorul Varujan Vosganian, din câte ştim liberal, beneficiase de acelaşi tratament. Dar să clarificăm lucrurile. Preşedintele Senatului, liberalul Călin Popescu Tăriceanu (PLR), şi-a justificat votul în cazul Şova. Nu mai detaliem. Mai mult, Călin Popescu Tăriceanu s-a întreţinut, la Bruxelles, cu preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, afirmând, într-o declaraţie comună de presă, că „MCV a devenit instrument politic”. Ultimul raport MCV pentru România, publicat la 28 ianuarie a.c., a avut un ton pozitiv, cu unele critici referitoare la … Parlamentul României. Adică „puterea suverană a poporului român”. Când Parlamentul – erodat pe dinăuntrtu de figuri mediocre, oameni nepregătiţi etc. – este stigmatizat, de bună seamă că democraţia din ţara respectivă nu poate fi elogiată. Executivul de la Bruxelles consideră că procesul de monitorizare, prin MCV, oportunităţile oferite de fondurile UE şi dialogul constructiv cu Comisia Europeană şi cu numeroase state membre continuă să reprezinte un sprijin valoros pentru consolidarea reformelor în România. Nu interesează în mod special decizia Senatului în cazurile Şova, Vosganian sau Borbely, neexoneraţi de răspundrea penală, putând fi trimişi în judecată şi condamnaţi. Interesează, în schimb, apărarea unor principii democratice sacrosante. Că ne place sau nu, Călin Popescu Tăriceanu dovedeşte vocaţie democratică, nefiind deloc sedus de o declaraţie sau alta de la câte o ambasadă străină. Ocultându-se că, prin Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice (aprilie 1961 – art. 41), „toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului respectiv. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acelui stat”. Dar poate, şi nu ştim, Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice, din 1961, a fost … abrogată. Dacă deputatul liberal Ionuţ Stroe consideră prioritare punctele de vedere evocate, la ceea ce decide Parlamentul din care face parte, expresia votului popular, este bine să o spună deschis. Ar putea face prozeliţi. Nu este singurul care doreşte un „alt popor”, care să dea şi un „alt Parlament”. Oricum, după cum se vede, este prea puţin încredinţat că România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Nu ştim cât este de bine pentru un liberal care vine de la… liberali în noul PNL.
