Ucraina „eclipsată” de disputa despre Groenlanda

Ucraina ar avea nevoie, scrie Kiyv Independent, de echipamente militare în valoare de cel puţin 27 miliarde dolari, din surse din afara UE, anul acesta, ceea ce subliniază dependenţa blocului comunitar de tehnologia americană. UE urmează să cheltuie 60 de miliarde euro, pentru apărarea Ucrainei, ca parte a unui pachet de sprijin mai amplu de 90 de miliarde euro, convenit în decembrie, o sumă fără precedent, prin care liderii europeni speră că îşi vor onora promisiunile, din repetatele întâlniri din ultima vreme. Din punct de vedere istoric, SUA au fost întotdeauna reticente în a cuceri teritorii, dar nu şi în a le achiziţiona în bani (Louisiana în 1803 de la Franţa pentru echivalentul a 430 mil. dolari, Alaska la 1867 de la Rusia, pentru echivalentul a 160 mil. dolari, Insulele Virgine americane de la Danemarca în 1917 pentru monede de aur în valoare de 600 mil. dolari). Un oficial de la Bruxelles a sugerat că SUA nu mai pot fi considerate un partener comercial de încredere şi că ţara s-a schimbat mult, după revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump. „Mărul discordiei” în relaţiile SUA-Europa, de dată recentă, îl constituie Groenlanda. Pe care Donald Trump o revendică din motive de securitate. Chiar dacă Groenlanda se află sub umbrela NATO, fiind un protectorat al Danemarcei. Abordările divergente ale celor două continente depăşesc cu mult puterea militară, dar includ identităţi economice, istorice, culturale şi existenţiale. Europa are nevoie de SUA, în cadrul NATO, pentru a se asigura că Ucraina poate continua războiul cu Rusia şi va ceda finalmente, consideră nu puţini analişti. Jocul politic are multe faţete şi nu rareori câştigă cel care a anticipat mişcările, adică cel mai abil, dacă nu mai viclean. Greşeala Bruxelles-ului a fost că n-a anticipat că schimbarea gărzii la Washington va modifica politica externă americană. A avut o abordare rece, extrem de glacială, faţă de Donald Trump în campania electorală a acestuia. Şi acum vine plata consecinţelor. China sau Rusia nu ameninţă Groenlanda, unde SUA au o bază militară importantă de radare de avertizare timpurie pentru rachete, la Centrul spaţial Pituffik, care găzduieşte cea de a 12-a escadrilă de avertizare spaţială a SUA. Având în vedere apropierea alegerilor de jumătate de mandat şi teama firească a lui Donald Trump că va pierde Camera Reprezentanţilor ar putea exista şi un alt motiv. Clar este însă că îşi doreşte o victorie politică semnificativă înaintea alegerilor pomenite. De la 1 februarie a.c. sancţiunile americane suplimentare prevăzute pentru Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Regatul Unit, Germania, Franţa (ţări care se opun eforturilor SUA de a achiziţiona Groenlanda), vor fi de 10% şi vor creşte la 25% de la 1 iunie a.c.. Alte 21 de state europene n-au fost enunţate că vor fi sancţionate. La Davos, Mark Rutte, secretarul general al NATO, şi-a jucat impecabil rolul. Potrivit Bloomberg, reprezentanţii SUA, Groenlandei şi Danemarcei s-ar fi întâlnit pentru a discuta parametrii unui acord: Donald Trump va creşte prezenţa militară pe insulă dar nu o va transfera sub control deplin. Elitele europene rămân mai preocupate de păstrarea NATO şi de statutul de aliaţi ai SUA, decât de salvarea Groenlandei. Dar pe lângă măsurile economice, Donald Trump mai are un atu mult mai mare: Ucraina. Disputa transatlantică are loc într-un moment critic, când Ucraina se confruntă cu temperaturi mult sub -20 de grade. Fără sprijin militar şi logistic american armata ucrainiană n-are cum rezista. Pe de altă parte Ucraina nu este pregătită pentru compromis şi nu va renunţa la Donbas şi centrala nucleară Zaporojie fără luptă. Centrala nucleară de la Zaporojie se află sub control rusesc din 2022. Teritoriile Republicilor Populare Doneţk şi Lugansk precum şi regiunile Zaporojie şi Herson au devenit teritorii ruseşti în urma unor referendumuri organizate în 2022, evident nerecunoscute de comunitatea internaţională. Dacă Europa vrea să salveze ceea ce a mai rămas din regulile cunoscute şi dreptul internaţional va trebui să traseze o linie roşie şi să declare Groenlanda nenegociabilă, să răspundă sancţiunilor economice, cu care este ameninţată, fiindcă poate să o facă.