Pentru prima dată, de la instalarea sa la Casa Albă, Donald Trump a primit vineri un lider european, Theresa May, prim-ministrul britanic. Calm, destins, măsurat în ton, a trecut… examenul diplomatic. Scrie presa. În contrast frapant cu „epoca Obama”, conferinţa de presă a durat 20 de minute. Răspunsuri simple, scurte, cu conţinut puţin precis, la ani lumină de tiradele profesorale ale predecesorului său. După Theresa May, sâmbătă au continuat consultările diplomatice, întreţinându-se telefonic cu Vladimir Putin, Angela Merkel, Francois Hollande, premierul japonez Shinzo Abe, premierul australian Malcolm Turnbull. Debutul pe scena diplomatică, printr-o întâlinire cu Theresa May, care doreşte „o relaţie specială între SUA şi Regatul Unit, într-un moment în care Londra are nevoie de aşa ceva în urma Brexit”, s-a dovedit bine calculat. Donald Trump a jucat partitura la perfecţie, arătându-se onorat de întâlnirea cu Theresa May, recomandând ranforsarea legăturilor profunde, între cele două ţări pe plan militar, cultural, financiar şi politic. Theresa May, pedantă, dar extrem de stăruitoare, a obţinut deschiderea de negocieri pe un acord comercial bilateral. Evocându-se lupta comună contra Daesh, relaţiile cu Rusia, viitorul NATO, premierul britanic a recomandat „prudenţă” vizavi de preşedintele rus, afirmând „cu preşedintele rus sfatul meu este: cooperaţi, dar păstraţi garda”. În privinţa ridicării sancţiunilor Donald Trump a reafirmat dorinţa sa de ameliorare a relaţiilor între Casa Albă şi Kremlin, atât şi nimic în plus. Despre NATO? Londra şi Washingtonul partajează „un aganjament inebranlabil”, chiar dacă la începutul lunii în curs Donald Trump califica NATO ca „obosită”. Theresa May nu a omis să accentueze detaliul. S-a mai întâmpla ceva însă, menit a irita tandemul Hollande-Merkel, dar şi alţi lideri europeni. Ted Malloch, 64 de ani, noul ambasador american, numit la Bruxelles, a explicat pe FOX News, că el compară UE cu URSS şi va avea acelaşi sfârşit. O afirmaţie identică a exprimat, cu ani în urmă şi fostul dizident rus Vladimir Bukowski. A ieşit scandal, fiindcă gestul este fără precedent în istoria diplomaţiei. Frederica Mogherini, ministrul de externe al UE, va sesiza statele membre, şi dacă în 30 de zile nici unul din „cei 28” nu va avea obiecţii, noul ambasador american va fi acreditat. Discuţiile lui Donald Trump cu Francois Hollande şi Angela Merkel, chiar axate pe dosare fierbinţi, au trădat asimetrii de acum cunoscute, cum este Convenţia de la Paris pe încălzirea climatică, SUA fiind devansate doar de China în privinţa emanaţiei de gaze. Angela Merkel şi Francois Hollande discutaseră anterior, aflându-se deja cu câteva zile înaintea summitului de la La Valletta, şi cu câteva săptămâni înaintea celui de la Roma unde Europa celebrează 60 de ani de la parafarea tratatului. Conversaţia nu a fost deloc călduroasă. Cancelarul Angela Merkel nu consideră „justificate” restricţiile de imigrare în SUA pentru rezidenţii din 7 ţări musulmane, decisă de noul preşedinte american. Dialogul cu Putin? Dincolo de declaraţiile de rutină, toate speculaţiile care se fac nu vizează altceva decât dacă s-a discutat despre ridicarea sancţiunilor la acest „summit telefonic”. Ori poziţia lui Putin este clară: sancţiunile sunt o problemă pentru ţările care le-au decis şi nu invers, nu avem negocieri în acest sens şi nu facem concesii. Prima săptămână, din mandatul de preşedinte al lui Donald Trump, l-a arătat pe acesta într-o dublă ipostază: aceea de candidat, care vituperează şi de preşedinte care semnează decrete. „America mai întâi” rămâne sloganul politicii sale externe. Ceea ce nu înseamnă altceva decât subordonarea tuturor obiectivelor intereselor comericale ale ţării sale. Că a readus bustul lui Winston Churchill în Biroul Oval, după ce Barack Obama îi făcuse loc celui al lui Martin Luther King, are mai puţină importanţă. Faţă de faptul că preşedintele american rămâne în război cu presa, pe contul twitter personal, nu pe cel prezidenţial. La Washington aforismul lui Madelaine Albright, fost secretar de stat pe mandatul lui Bill Clinton: „pentru a înţelege Europa trebuie să ai geniu sau să fi francez”, nu îl mai ia nimeni în seamă. Fiindcă pentru Donald Trump relaţiile internaţionale se reduc la un joc cu sumă nulă.
