Triumful a venit la ea cu o neverosimilă uşurinţă. A explodat literalmente, pe ecrane, într-o ţară care… o aştepta. A debutat la 18 ani. Era „un dar”, scrie Le Figaro, dar pentru sine. A fost distribuită în roluri împrăştiate şi celuloidul părea inventat pentru ea. E greu de imaginat şocul provocat în Franţa celei de a 4-a Republici de filmul „Şi Dumnezeu a creat femeia” (1956) al lui Roger Vadim. Poreclită „B.B.” a decedat duminică 28 decembrie, la vârsta de 91 de ani. O legendă, un mit, o revoluţie, întruchiparea modernităţii, un torent de superlative s-a revărsat în presa internaţională. „New York Times” a titrat direct „De la sex-appeal la extrema dreaptă”, „Bardot nu a fost o figură consensuală. S-ar putea spune chiar că a fost una dintre primele vedete problematice ale erei moderne”. Agenţia italiană de ştiri „Ansa” o consideră un mit naţional francez, singurul capabil astăzi să împace toate sufletele certăreţe ale naţiunii. Împărtăşindu-şi cu generozitate frumuseţea, de la divorţul de soţul ei Roger Vadim (l-a cunoscut când avea 17 ani) cu care a rămas prietenă, alţi şi alţi bărbaţi aveau să intre în viaţa ei. Căsătoria cu Roger Vadim, începută în 1952, a durat doar 5 ani. A urmat o relaţie de un an cu Jean-Louis Trintignant, o relaţie întreruptă când actorul era plecat la armată. După divorţ, Bardot începe o relaţie cu Gilbert Becaud, un cântăreţ francez. Apoi are o aventură scurtă cu italianul Raf Valone, apoi o relaţie cu Sacha Distel, urmează Jacques Charrier (tatăl fiului său Nicolas), relaţie oprită prin divorţ în 1962. Vine la rând actorul Sami Frey, playboyul miliardar german Gunter Sachs. Pentru ca în 1993 să se căsătorească cu Bernard d’Ormale, un consilier al lui Jean Marie Le Pen. „Întotdeauna am fost o rebelă şi întotdeauna am fost prea lucidă ca să fi fost vreodată fericită”. Legenda nemuritoare a frumuseţei, sex-simbolul anilor 60, o icoană a modei, o campioană a mândriei feminine şi a libertăţii sexuale, dar nu numai atât. Bardot a fost şi o importantă, înflăcărată şi combativă activistă pentru drepturile animalelor, creând o fundaţie care îi poartă numele. Gaullistă de o viaţă s-a aliniat totdeauna la dreapta. A recunoscut „sunt infidelă, am iubit mulţi bărbaţi nu din perversitate ci din tandreţe”. Ideea de a reuni pe cea mai bună actriţă franceză Janne Moreau şi cea mai provocatoare stea cinematografică, Brigitte Bardot, s-a materializat în „Viva Maria”, în Mexic, un cocktail exploziv care a făcut să se vorbească de eclipsa lui Brigitte. Şi când i s-a ivit amurgul, actriţa cu cele mai cunoscute iniţiale „B.B.”, o mâncătoare de bărbaţi, şi-a câştigat libertatea. Ea întruchipează emanciparea feminină şi libertatea sexuală în cinematografia franceză din anii 50-70.
