Trăgând linie, la final de 2022, se poate spune că a fost un an bun pentru Universitatea Craiova, chiar dacă ultima impresie este negativă. Un an „în grafic”. Putea fi şi mai bun, putea fi excelent, dacă pauzele de iarnă şi de vară ar fi fost gestionate bine, dacă s-ar fi luat deciziile cele inspirate, atunci când era momentul să fie luate.
Ştiinţa încheia anul 2021 cu şapte meciuri fără victorie şi tremura pentru prinderea play-off-ului, deşi echipa arăta bine, avea un joc solid. Cu excepţia unei partide cu UTA, de acasă, Universitatea lui Reghecampf merita să câştige toate meciurile în care a pierdut puncte. Din păcate, stagiul de iarnă din Antalya a fost ratat aproape complet, din pricina vremii şi apoi a cazurilor de COVID, fiind întrerupt, în cele din urmă, după numai un joc de verificare. Mai mult, în acel amical, cu ungurii de la Paksi, a fost pierdut, din cauza accidentării, şi unul dintre puţinii jucători de creaţie din lot, Lyes Houri. Campania de achiziţii a fost inexistentă, în schimb plecat patru jucători: Ivanov, Fedele, Roman şi Bălaşa. O dată cu accidentarea lui Găman, echipa a mizat aproape în tot restul sezonului numai pe doi stoperi: Papp şi Screciu. Paradoxal, atunci când nu au fost alte variante, cei doi au făcut cel mai bun cuplu pe care l-a avut Ştiinţa în centrul defensivei în ultimii ani, evoluând aproape impecabil.
Deşi Reghecampf era încă din iarnă cu sabia lui Damocles deasupra capului, din cauza “Fitzei cu Adiţă”, Universitatea Craiova avea să acumuleze cele mai multe puncte dintre toate echipele din Liga I şi a terminat sezonul pe locul 3, câştigând apoi, fără probleme, barajul pentru cupele europene, cu Botoşaniul. Era asigurată astfel a şasea prezenţă consecutivă în Europa. Chiar dacă majoritatea aventurilor europene n-au fost consistente, este o serie care are comparaţii numai în anii 70-80 şi până la mijlocul anilor 90, este încă o confirmare a revenirii Ştiinţei în prim-planul fotbalului românesc. Au fost şase înfrângeri din iarnă până în vară, trei cu Sepsi, în dubla din Cupă şi în campionat, şi câte una cu CFR, FCSB şi Voluntari. Indubitabil, parcursul a fost unul foarte bun, iar la un moment dat, Ştiinţa a fost în luptă pentru event, chiar dacă în iarnă nu avea nici certitudinea play-off-ului, iar grupul a avut de suferit, numeric şi valoric. Lipsa unui lot echilibrat pe posturi, cu dubluri de valoare, avea să coste Universitatea. Poate chiar eventul, care, privind în urmă cu atenţie, chiar se putea înfăptui.
Faptul că înaintea dublei din semifinale cu Sepsi au fost dueluri puternice, cu Farul şi cu FCSB, pe care s-a mizat sută la sută, echipa neavând un lot destul de solid pentru a lupta pe ambele fronturi, a contribuit la ratarea ambelor obiective. 15 victorii, 1 egal şi 4 înfrângeri a fost bilanţul din campionat din iarnă până în vară, aici fiind incluse şi succese de efect în derby-urile cu FCSB, CFR şi echipa lui Mititelu. Ştiinţa era, de departe, cea mai spectaculoasă echipă din România, iar statistica spunea că a fost şi cea mai eficientă în 2022. Un traseu care era cazul să fie apreciat, de la care se putea continua frumos.
Din nefericire, pauza din vară a fost şi mai prost gestionată decât cea de iarnă. Dintre jucătorii transferaţi, foarte puţini au confirmat, dar mutarea cea mai neinspirată a fost pe banca tehnică: schimbarea lui Laurenţiu Reghecampf cu Laszlo Balint. Motivele au fost mai degrabă extrasportive, legate de comportamentul considerat neadecvat al lui Reghe. Un tehnician cu performanţe, cu trofee, care readusese spectacolul pe „Ion Oblemenco” a fost înlocuit cu unul care nu simţise nici măcar gustul play-off-ului şi nici nu era „de-al locului”. Un antrenor despre care din start am pronosticat, în Cuvântul Libertăţii, ca, de altfel, majoritatea fanilor, că va eşua în Bănie. După numai două victorii în şapte meciuri, a doua venind când i se hotărâse deja soarta, Balint a fost îndepărtat. Mirel Rădoi, care ar fi fost prima variantă de antrenor şi în vară, a început furibund, cu acea calificare cu Zorya Lugansk. Unul dintre cele mai bune, dacă nu chiar cel mai bun meci al anului, mai ales după ce arătase echipa în turul din Polonia, cu Laszlo Balint pe bancă.
În Cuvântul Libertăţii, subsemnatul a descris aventurile europene ale Ştiinţei de la faţa locului, cu lux de amănunte, după deplasări frumoase, deşi deloc facile, efectuate pe cheltuiala proprie (precizare pentru cei care nu se abţin de la insinuări nesimţite). Au fost momente unice, pe care oricare suporter al Ştiinţei ar trebui să le aibă în „palmares”. Aventura a început la Shkoder, în Albania, în apropiere de ţărmul Adriaticii, în vecinătatea staţiunilor animate, spectaculoase ale Muntenegrului. Apoi a continuat la Lublin, în estul Poloniei, oraş încărcat de istorie şi cu o arhitectură deosebită, aflat în apropierea fostului lagăr nazist Majdanek. Pe teren neutru, unde ucrainenii de la Zorya s-au refugiat, Ştiinţa n-a performat, dar grupul de ultraşi olteni a creat un spectacol fascinant în tribune, pentru care unii dintre ei aveau să-şi petreacă noaptea în arest. În sfârşit, a fost deplasarea din Israel, pe Tărâmul Sfânt, care poate fi numit fără probleme şi tărâmul scump, cu plajele Tel Avivului şi deşertul unde este se află „Toto Turner”, stadionul lui Hapoel Beer Sheva, acolo unde s-a isprăvit, dramatic, aventura europeană a Ştiinţei, în pragul grupelor Conference League. A fost o vară antologică şi o aventură europeană frumoasă, în ciuda ratării accederii în grupe. Au fost destule motive, expuse la momentul respectiv, pentru ieşirea nemeritată din Europa: detaşarea forţată la Severin, gestul lui Papp, neatenţia care a permis egalarea imediat după deschiderea scorului, etc.
Eliminarea din Europa a deprimat o echipă care are cea mai ridicată medie de vârstă din campionat şi care, până la ultimul meci al anului, a obţinut numai succese la limită în campionat. Momentele cu adevărat negre aveau să vină în toamnă şi au coincis cu exilarea celor patru rebeli şi accidentarea gravă a lui Bancu: înfrângerea în faţa echipei lui Mititelu şi eliminarea din Cupa României, într-o grupă Ocna Mureş şi Minaur Baia Mare. Din păcate, ultima impresie a anului a fost negativă, cele două eşecuri ruşinoase, cu Ocna Mureş şi FCU, şi scandalul plecării lui Rădoi, alungând publicul de la stadion şi instalând o stare de profundă dezamăgire şi lehamite.
Ultimele două rezultate păstrează Ştiinţa cu şanse chiar la titlu, dar e nevoie de o iarnă gestionată corect pentru a readuce speranţa şi pentru a repopula tribunele, la nivelul din sezonul trecut. Prima mutare a fost făcută deja, instalarea lui Eugen Neagoe. Pe “Geană” îl vor evalua numai rezultatele, fiindcă susţinere nu are cum să nu aibă, fiind oltean şi venind cu sufletul deschis. De fapt, chiar dacă a fost privită cu pesimism instalarea lui Balint, nici măcar el nu poate pretinde că a fost întâmpinat cu ostilitate în Bănie. Numai că, în cazul său, rezultatele şi jocul trebuiau să convingă mai devreme decât în cazul altora. Vom vedea dacă se vor lua deciziile inspirate, stringentă fiind o reîmprospătare a lotului, care să aducă alt tonus şi o altă exprimare în restul stagiunii.
