Asamblat din toate formaţiunile politice aflate în opoziţie, în guvernarea social-democraţilor, guvernul Florin Cîţu nu are nimic seducător. Şi nici nu este lipsit de critici, unele acidulate, sau abordări îndoielnice. Scoţând un rezultat nefast în alegerile parlamentare de la 6 decembrie a.c., liberalii au fost obligaţi la concesii peste concesii, în timpul negocierilor, în faţa USR-Plus –partid fără nicio experienţă în actul guvernării- şi a UDMR, mulţumindu-se finalmente cu posturile de premier şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, şi ce s-a mai putut obţine dintre ministere (Externe, Apărare, Finanţe, Cultură, Educaţie, Interne, Agricultură, Muncă şi Protecţie Socială). În avantaj net au ieşit USR-Plus (Cercetare, Economie, Sănătate, Justiţie, Transporturi, Proiecte Europene) şi mai ales UDMR (ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Tineretul şi Sportul, Mediul). Hârşit în politică, Ludovic Orban înţelesese, din debutul negocierilor că va avea viaţă grea, în faţa liderilor partenerilor de coaliţie, fără mari concesii. A sperat şi mai speră că premierul Florin Cîţu, fost ministru al Finanţelor, va fi prins mereu la mantinelă de inflexibilii miniştri ai USR-Plus, sub privirile îngăduitoare ale miniştrilor udemerişti, ceea ce ar grăbi sfârşitul. Este greu de presupus, dincolo de imaginea să îi spunem cu îngăduinţă „neclară” a premierului, că acesta va reuşi prin tact şi subtilitate administrativă să armonizeze interese atât de diverse cum sunt cele ale partidelor care compun heteroclita coaliţie. Lipsit momentan de o bună imagine, şi chiar de o „lună de miere”, dată fiind criza sanitară în care ne aflăm, acompaniată de cea economică, guvernul este privit cu neîncredere. Murmurul din PNL –amânat deocamdată- prevesteşte o răbufnire oricând posibilă, după ce se va porni la drum. Ce se va întâmpla cu promisiunile electorale ale liberalilor făcute în campania electorală? Va mai putea de pildă ministrul Agriculturii, Adrian Oros, să se ţină de cuvânt cu ceea ce făgăduise producătorilor agricoli doljeni (două centre de depozitare a legumelor, staţie anti-grindină la Dăbuleni ş.a.m.d.)? Am dat un exemplu. Miniştii USR-Plus care nu îşi luaseră în primire ministerele atribuite au formulat declaraţii mai mult neliniştitoare, potenţaţi de Dan Barna şi Dacian Cioloş anunţând că vor cultiva, pe cât posibil, arţagul. Ei resping în principiu posibilitatea că legislaţia strâmbă impusă de Monica Macovei şi Traian Băsescu în urmă cu un deceniu cu asumarea răspunderii, să se modifice în vreun fel, aşa cum procedaseră social-democraţii. S-au simţit aşa de bine încât ceea ce au încercat social-democraţii le-a tulburat confortul şi i-a scos din minţi. În fine, premierul Florin Cîţu, care prin luna februarie a.c. spunea că desemnarea sa –fusese numit candidat la funcţia de premier- este o garanţie a continuităţii, dar şi a orientării strategice a partidului pentru depesedizarea ţării, se vede într-o situaţie realmente delicată. Cu câteva zile înainte de alegeri spunea că Ciolacu, Tudose, Grindeanu şi restul găştii pesediste trebuie trimişi lângă… Dragnea. Votul de la 6 decembrie a.c. nu i-a dat satisfacţia aşteptată. Mai mult, s-a trezit în Parlament cu o formaţiune politică nouă (AUR), tenace, vocală, care îi va da cumplite dureri de cap. Cu mulţi miniştri novici, care nu e clar de la ce experienţă anterioară se revendică, cu un premier privit cu uimire, se anunţă un spectacol, pe lângă care ceea ce a oferit CDR-ul va fi o glumă.
