Nu eşecul cu Farul e neapărat dureros. Nici faptul că am avut o repriză superioritate numerică şi în aceste condiţii am mai luat un gol şi am mâncat bătaie de la o echipă care tocmai luase 5 „boabe” de la Rapidul lui Şumudică. Nici că Bârsan s-a chinuit să ne bage în joc, dar n-a avut cu cine. Nici că Houri a tras de la 11 metri de parcă era „blat” şi totuşi a fost lăsat să execute şi a doua oară (sau poate că asta e frustrant, totuşi). Nici că Ivan a fost tot meciul pe teren. Nici că Oshima a dat toate pasele la adversari şi cu singurul său şut a nimerit Marea Neagră. Nici că Vlădoiu ne chinuie de ani de zile şi nu găsim un fundaş dreapta decent. Nici că Mitriţă se plimbă pe teren şi face semne dispreţuitoare către public. Nici că Lukic se dovedeşte a fi un alt Mamut, dar chiar şi mai greoi. Nici că Mora este la fel de gras ca Markovic. Nici că avem un singur succes în ultimele 8 meciuri şi acela suspect, cu Slobozia (Şerbănică ştie de ce!). Nici că nu am tras pe poarta lui Dinamo în 11 vs 9. Şi nici pe cea a Petrolului, acasă, în tot meciul. Nici că ultima clasată, Botoşani, a avut cele mai mari ocazii şi ne-a luat un punct pe „Oblemenco”. Nici că în ultimele 3 luni am bătut numai două nou-promovate. Nici că am avut cel mai ruşinos parcurs în cupele europene, în timp ce al Corvinului a fost mai mult decât onorabil. Nici că am mers în Europa numai pentru că Nistor n-a mai transformat încă un penalty. Nici că am bătut la CFR numai pentru că ei au jucat cu rezervele şi au rămas în inferioritate, iar până la „roşu” n-am ajuns la poarta lor, şi chiar şi astfel au fost aproape să ne egaleze în final. Nici că pe Sepsi i-am bătut numai pentru că erau în perioada de 5 înfrângeri în care jucătorii lor îl „lucrau” pe Storck. Nici că ne-au bătut echipe precum Iaşi, Farul, aflate în cădere liberă şi că obişnuim să „înviem toţi morţii”. Nici că ne-au dominat Oţelul şi „U” Cluj şi le-am luat punct cu mare noroc. Nici că o să ne mai bată încă o dată FCSB, aşa cum face Gigi Becali de vreo două decenii. Nici că probabil şi Metalul Buzău ne va mai provoca o umilinţă gen Ocna Mureş, Tunari sau FC Bacău. Nu că ar mai conta…Două victorii săptămâna aceasta nu ar aduce nimic, doar ne-am mai minţi încă o perioadă…
Dureros este că o echipă care cândva te bucura şi îţi oferea speranţă acum te deprimă, îţi retează orice vis, te enervează, îţi strică ziua, week-end-ul, săptămâna, îţi provoacă nu neapărat tristeţe, ci nervi şi dezgust. Şi face asta de vreo trei ani, cam după primul mandat al lui Reghecampf. De atunci a început declinul, de atunci publicul a început să se îndepărteze. Nu din cauza rezultatelor, fiindcă acestea sunt acceptate, luate ca atare, oscilaţii apar în viaţa fiecărei echipe. Numai că atitudinea, modul de abordare, implicarea celor de la echipă au dus la situaţia actuală, în care publicul îşi fluieră echipa, iar cei din club acoperă huiduielile cu muzică dată la maximum. Un club ticsit de mercenari care îi cântă în strună lui Rotaru, o echipă care ar avea nevoie dacă nu de suflet, măcar de mercenari, dar are parte de nişte aroganţi, infatuaţi, indolenţi, pregătiţi de nişte antrenori ignoranţi, fără personalitate, care se mulţumesc cu minimum şi să nu-l supere pe patron, nu-şi asumă decizii, nu ies din banal, care încasează şi tac, care acceptă jucători propuşi de patron numai ca să nu-l contrazică, apoi se chinuie cu ei şi ne chinuie şi pe noi. Patronul apelează în disperare la “repatrieri”, la “ciorbe reîncălzite”, de teamă să rişte pe mâna altor jucători, fiindcă nu se pricepe să-i aleagă şi nici nu are încredere în altcineva să o facă.
Dureros este că antrenorul cel mai slab care a stat pe banca Universităţii Craiova în ultimul deceniu a fost confirmat, a fost menţinut în funcţie şi i se oferă credit în continuare. Antrenorul care este de o jumătate de an pe bancă şi nu a arătat absolut niciun progres, care propune cel mai slab joc şi care ne spune franc că abia la anul am putea vedea ceva fotbal, sfidându-ne pur şi simplu, este girat în continuare. Antrenorul căruia i s-au pus pe tavă nouă achiziţii, pe care el şi-a pus parafa, dar dintre care niciuna nu a confirmat, e lăsat să ne chinuie la nesfârşit. Până şi Ten Hag a fost în cele din urmă dat afară de Man United, numai lui Costelino i se permite să ne tortureze mai rău decât Ivan. Discursurile gen „să lăsăm antrenorii mai mulţi ani, ca să-şi pună în practică strategia” sunt ale unor demagogi şi sunt adresate unor imbecili. Nici măcar tehnicienii care au confirmat, care au bifat performanţe nu au parte de prea multă indulgenţă, de ce ar avea Gâlcă? Nici măcar nu face parte din istoria Ştiinţei… AS Roma nu s-a îndurat de Danielle De Rossi – şi era vorba de un simbol, o legendă a clubului – şi l-a concediat după patru etape din acest sezon. Atâta timp cât există undeva, cineva care să poată mai mult, de ce să ne complacem în mediocritate, de ce să ne chinuim în van? De ce să facem cu Gâlcă ce am făcut de ani de zile cu Ivan, Vlădoiu, Căpăţână, Mateiu, etc? Nimeni, nicăieri în lume nu te mai tolerează dacă nu arăţi ceva, dacă nu menţii speranţa, dacă nu oferi ceva de care să te agăţi. Şi ce mai aştepţi de la Costel, n-a „demonstrat” destule?! Invocarea locului 3 nu ţine, fiindcă poziţia e mincinoasă şi ne despart numai 6 puncte de locul de baraj, pe care vom ajunge în curând în acest ritm.
Pentru a reînvia speranţa, este nevoie de o mutare “în forţă” pe banca tehnică şi ca noul antrenor să aibă competenţă, personalitate şi să nu mai accepte compromisuri. Când publicul va simţi asta, se va întoarce la stadion indiferent de preţuri, nu va avea nevoie de pachete cu discount sau alte campanii de atragere şi maimuţăreli din partea celor din club.
