Sprijinul susţinut pentru Ucraina a cam obosit sau în orice caz se resimte, încât cotodiaul britanic The Sunday Times opinează că mulţi aliaţi, care anterior erau în favoarea ajutorării Kievului „cât timp va fi nevoie”, aproape că ar accepta „o pace proastă, în detrimentul unui război bun”. Există un scepticism notabil că, în perioada următoare, Kievul va putea –chiar folosi mijloacele militare furnizate de aliaţi- recupera o parte din teritoriul ocupat momentan de armata rusă. Revenirea la graniţele din 1991, dorinţă firească şi urmărită cu o persistenţă maniacală, este mai degrabă doar o dorinţă, greu sau imposibil de realizat. În întâlnirea sa cu Volodimir Zelenski, la Trump Tower, fostul preşedinte şi candidat acum la un nou mandat la Casa Albă, a spus că „SUA plătesc cea mai mare parte, iar Europa nu intervine sau este avară când este vorba da Ucraina”. Când candidatul republican la prezidenţialele din noiembrie a mai spus că îl cunoaşte „foarte bine” pe Vladimir Putin şi susţine că va ajunge „foarte repede la un acord de pace”, n-a prea plăcut, echivalenţa nefiind deloc simpatică pentru ucrainieni. Joe Biden mai are patru luni până părăseşte mandatul. Abordările lui Donald Trump şi Kamala Harris sunt total diferite, în cazul candidatului republican şi oarecum nuanţate în cel al actualului vicepreşedinte al SUA. Uniunea Europeană a promis, şi nu doar declarativ, susţinerea în continuare a lui Zelenski, deşi acesta este ieşit din mandat. „Planul de victorie” al liderului de la Kiev prezentat lui Joe Biden, n-a generat multe comentarii, în schimb s-a ales cu… 7,9 miliarde dolari „asistenţă de securitate”. Joe Biden a reiterat continuarea furnizării Ucrainei de muniţie cu rază lungă de acţiune, rachete Patriot şi promisiunea pregătirii pentru piloţii ucrainieni de F16. Luna viitoare, la summit-ului Grupului de contact pentru apărare al Ucrainei, din Germania, pe care îl va convoca Biden, mesajul va fi clar: SUA vor oferi Ucrainei sprijinul de care are nevoie pentru a câştiga. În acelaşi timp Rusia a anunţat revizuirea doctrinei nucleare stabilind şi circumstanţele în care se va apela la ea. O ameninţare provocatoare, este adevărat, dar o ameninţare care trebuie luată în serios. Culoarea roşie este una definitorie, la începutul toamnei, dar se vede că este şi în geo-politică. Lui Vladimir Putin îi place această culoare şi a lansat o nouă linie roşie: un atac ucrainian asupra teritoriului rus, cu arme furnizate de o putere nucleară, ar fi interpretat de Moscova ca o încălcare a liniei roşii, care presupune răspuns nuclear. Asta stipulează expres noua doctrină nucleară rusă. Pe scurt, asta înseamnă că dacă Washingtonul, Parisul sau Londra ar da „undă verde” Ucrainei să folosească arme cu rază lungă de acţiune, pe teritoriul rus, ar urma un răspuns nuclear. Noua ameninţare a lui Vladimir Putin are un efect secundar îngrijorător. Motiv pentru care la Adunarea Generală a ONU, Zelenski a fost cam singur, cu cererea sa de a se aşeza la masa negocierilor cu Moscova, doar când trupele ruse au fost alungate. Negocierea în actualele circumstanţe ar echivala cu o capitulare „mortală” pentru Zelenski. Germania a inversat puţin cursul lucrurilor, neacceptând folosirea armelor livrate cu rază lungă de acţiune, pentru a ataca teritoriul rus, SUA şi Marea Britanie rămân discrete, iar ţările baltice se arată foarte… ofensive. A fost o săptămână decisivă pentru Zelenski, cu o rundă ameţitoare de întâlniri diplomatice şi interviuri media. Nu este clar dacă „planul de victorie” primeşte răspunsuri adecvate, dar politologul Mark Galeoti, pentru săptămânalul Times, a spus că „graniţele Ucrainei s-au schimbat adesea de-a lungul timpului: adevărata problemă este să ne asigurăm că sunt modificări cât mai puţine”. Galeoti şi-a exprimat opinia că un acord între părţi ar permite „crearea unei Ucraine suverane, prospere şi orientată spre Vest”, prin renunţarea la teritoriul din sud-vestul ţării, în favoarea Moscovei. În acelaşi timp politologul (ale cărui cărţi s-au tradus şi la noi) a mai spus că un eventual acord al lui Zelenski, la astfel de condiţii, ar însemna sfârşitul carierei lui politice, fiindcă naţionaliştii ucrainieni nu l-ar ierta. Moscova ar înceta imediat focul şi ar accepta negocierile de pace.
