Duminică, la Kiev, de Ziua Independenţei, Volodimir Zelenski a respins apelurile preşedintelui Donald Trump de a ceda teritorii ucrainiene, în schimbul păcii. Mai mult, a promis că va restabili integritatea teritorială a ţării, ceea ce într-un fel era firesc, dat fiind contextul menţionat. Enumerând câteva din regiunile ocupate –Doneţk, Lugansk, Crimeea- Zelenski a spus că nici o ocupaţie temporară nu va putea schimba adevărul că acestea aparţin Ucrainei. Se subînţelege că nici Zelenski nu era convins de ceea ce spunea, dar orice compromis teritorial l-ar putea costa. Vladimir Putin are o altă abordare expusă repetat, şi într-un interviu acordat în februarie, anul trecut, fostului prezentator al Fox News, Tucker Carlson, a spus între altele că Ucraina este „un stat creat din voinţa lui Stalin”, după al doilea război mondial, când a primit teritorii poloneze, maghiare şi româneşti. La dezintegrarea din 1991 a fostei Uniuni Sovietice, mai spunea Vladimir Putin, Ucraina trebuia să plece cu ceea ce „a venit” în 1922, când bolşevicii au creat Ucraina sovietică. Peninsula Crimeea a fost dată de Hrusciov în 1954. Şi William Taubman în cartea sa „Hrusciov şi epoca sa” (premiul Pulitzer) susţine un punct de vedere apropiat, în sensul că ucrainianul Hrusciov, ajuns secretar general al PCUS, a susţinut că alipirea Crimeei la teritoriul ucrainian este un mijloc de întărire a graniţei. Aşa se gândeşte la Moscova, nu şi la Kremlin. Rusia ar fi adoptat moştenirea otomană, prin intermediul Crimeei. Sunt evocaţi Alexandru Puşkin, care vizitează Crimeea în 1820 şi scrie poemul „Fântâna din Bakhchisarai”, apoi Mihail Lermontov, apoi Lev Tolstoi, care scrie poveştile de la Sevastopol ş.a.m.d.. Un interviu recent cu fostul lider al Sectorului Dreapta din Odesa, Serhi Sternenko, care a evitat mobilizarea şi îşi doreşte ca războiul să dureze, evidenţiază un punct de vedere, multă vreme dominant: „Compromisul este imposibil. Lupta va fi eternă până în momentul în care Rusia va părăsi teritoriul ucrainian”. Numai că până acum, potrivit Kyiv Independent, care citează date ale Statului Major general, Rusia a pierdut 1.078.750 soldaţi pe teatrele de operaţiuni. La care se adaugă tancuri, vehicule blindate, sisteme de artilerie, sisteme de lansare multiplă de rachete, sisteme de apărare aeriană, avioane, elicoptere, nave şi ambarcaţiuni, chiar şi un submarin. Ucrainienii au pierdut şi ei, potrivit surselor ruseşti, tot în jur de circa un milion de militari. Nu mai punem la socoteală pe cei care şi-au părăsit ţara şi celelalte mari pagube materiale, aproape incomensurabile. Sediul delegaţiei UE din Kiev a fost avariat în noaptea de miercuri spre joi, printr-un bombardament nemilos al forţelor ruse, generând o consternare la Bruxelles. Situaţia este în continuare confuză şi întâlnirea din Alaska, dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, care părea să fie un eveniment istoric, nu mai poate fi supraestimată. La mai puţin de o săptămână, Kremlinul a precizat clar că acordurile teritoriale rămân un obiectiv îndepărtat şi că orice garanţii de securitate, care implică trupe americane sau ale altor membri NATO, sunt pur şi simplu excluse. Într-un interviu pentru NBC, în cadrul programului de ştiri „Meet the press”, Serghei Lavrov a spus că nu există planuri imediate, pentru un summit Putin-Zelenski, deşi vicepremierul turc Cevdet Ylmaz a declarat că cei doi s-ar putea întâlni la Istanbul. Până atunci o delegaţie ucrainiană (Andri Yermak şi Rustem Umerov) va călători în Elveţia, înainte de a vizita SUA pentru discuţii cu Steve Witkoff, despre garanţiile de securitate, cum anunţă Zelenski pe canalul său de Telegram. Eforturile diplomatice ale lui Donald Trump s-ar putea dovedi în cele din urmă fructuoase. Nimeni în afară de el n-a încercat aducerea părţilor beligerante la aceeaşi masă. Rusia nu se va retrage din teritoriile ocupate, nu va semna un armistiţiu, care să permită europenilor să înarmeze Ucraina, cum se alertează Kremlinul, pentru reluarea ostilităţilor.
