Este o prezență constantă în viața artistică, dovadă nu numai participarea la expoziții, ci și implicarea în proiectul de reamenajare urbană, fiind autorul pitorescului flașnetar din Centrul Vechi al Craiovei. Recunoaște că îi place să experimenteze mereu lucruri noi în artă, iar cea mai recentă „personală” a sa, deschisă zilele acestea la Galeria „ARTA” a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Craiova, este o invitație pentru public de a descoperi simbolurile atât din sculptura în bronz, cât și din cele cinci lucrări în lemn de pe simeze – „începutul unei serii care va merge spre policromie”, explică autorul. Alături de Dan Nica, 11 lucrări de pictură sunt aduse de alt tânăr și cunoscut artist al urbei, Cătălin Alexi. Amândoi sunt absolvenți ai Liceului de Arte „Marin Sorescu” din Craiova, mai apoi unul formându-se la școala clujeană, iar celălalt, la București.
Dan Nica (n. 19 ianuarie 1976, Craiova) a urmat cursurile Liceului de Arte „Marin Sorescu” din Craiova (1990-1994, secția sculptură) și pe cele ale Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca (1994-1999, specializarea sculptură, clasa prof. Terec Aurel). Nelipsit, încă de la începutul anilor 2000, de la Salonul Anual al Artiștilor Olteni și de la expozițiile de grup deschise la Craiova, a rămas unul dintre artiștii dedicați, creând, sub semnul simbolului, în bronz, alamă, lemn, dar și în marmură – cum s-a întâmplat la Simpozionul Internațional de Sculptură „Drumuri Brâncușiene” de la Craiova, la care a participat în 2013 și 2016.
Expoziția „Valențe plastice”, deschisă în perioada 18-30 iunie 2018 la Galeria „ARTA” a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Craiova, „duce mai departe preocupările mele legate de sculptura mică”, explică artistul, iar cele opt lucrări, între care Swirl, Inner Self, Enigma, Aquatic, Invitation, încuviințează. „Sculptura lui Dan Nica este saturată de simbolism. Autorul refuză figuratismul tocmai din cauza incapacităţii acestuia de a-i cuprinde, materializa, evidenţia discursul simbolic, pentru că el pare a considera că lumea pe care ar trebui să o reprezinte prin arta lui se revelează ca o avalanşă de simboluri”, nota, la un moment dat, despre arta sa prof. univ. dr. Nicolae Panea.
O artă-metaforă, pe care Dan Nica nu o materializează într-un atelier de creație, cum s-ar putea crede. Din simplu motiv că nu are unul: „Atelierul meu nu există. Apelez la diverse cunoștințe, care dispun de spații mai neconvenționale, și încerc să nu fac mult deranj în locul respectiv. Pentru că e vorba de zgomot, de praf”. „Situația atelierelor e destul de încurcată. O parte din spații au fost pierdute de Uniunea Artiștilor Plastici, au fost revendicate. Și au mai rămas foarte puține. Pentru sculptură vă dați seama că trebuie un loc altfel, să poți face zgomot, praf, cum spuneam. Ca mine sunt și alți colegi. Din fericire – sau din păcate, pentru noi – nu suntem foarte mulți sculptori, cred că ne putem număra pe degetele de la o mână. Fiecare s-a descurcat cum a putut…”, spune Dan Nica.
Când nu se află în atelierul improvizat la cunoștințe, îl găsești la catedră. Este profesor de peste 15 ani, printr-o conjunctură lucrând, de mult timp, cu copiii de la Școala Specială „Sf. Vasile” și Centrul Școlar „Beethoven” din Craiova. „Am tangență cu copii speciali, cu deficiențe de auz și cu diverse probleme. Dar sunt foarte talentați”, afirmă cu satisfacție, exemplificând cu rezultatele obținute în ultimii ani la olimpiade și diverse alte concursuri.
Ce îl nemulțumește este faptul că învățământul românesc nu prea pune preț pe Educația Plastică: „I se alocă o oră pe săptămână, ceea ce mi se pare foarte puțin pentru copii. În sistemul educațional noi nu punem foarte mult accent pe creativitate, pe partea aceasta de dezvoltare. În alte părți sunt ateliere speciale, atât pentru copii, cât și pentru oameni în vârstă. Arta are și o latură terapeutică, pe care alții o fructifică. La noi e ca un balast, e o oră pusă la sfârșitul programului, la sfârșitul săptămânii…”, mai spune Dan Nica.
Expoziția de la Galeria ARTA îl aduce alături de un coleg de generație, pictor, de asemenea membru al filialei craiovene a Uniunii Artiștilor Plastici din România: Cătălin Alexi (n. 12 octombrie 1976, Craiova). Și el a absolvit cursurile Liceului de Arte „Marin Sorescu”, la clasa prof. Marin Gherasim, apoi și-a continuat pregătirea de specialitate la Facultatea de Arte Plastice a Universității Naționale de Arte București. A participat cu lucrări la mai multe expoziții de grup, în Craiova și București, iar în 2010 a deschis o „personală” la Galeria „ARTA”. Expoziția „Valențe plastice” este una cu vânzare și mai poate fi vizitată două zile, accesul publicului fiind gratuit.
