UE: O confruntare subtilă: Macron – Von der Leyen!

În 2019, la alegerea Ursulei von der Leyen, în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, Emmanuel Macron a jucat un rol esenţial. Şi opţiunea liderului francez –convins de Angela Merkel- a scutit-o de problemele avute ca ministru federal al Apărării. Pentru funcţia respectivă fusese desemnat politicianul german (CSU) Manfred Weber, care –la diligenţele survenite- şi-a dat demisia, deşi fusese oferta popularilor europeni. Acum, locatarul de la Elysee se află în discuţii discrete cu alţi lideri europeni pentru înlocuirea Ursulei von der Leyen, vehiculându-se insistent numele italianului Mario Draghi, un tehnocrat, fost premier şi preşedinte al BCE. Se vehiculează chiar şi numele lui Klaus Iohannis. Presa europeană scrie că Macron ar fi discutat, în această privinţă, şi cu Giorgia Meloni. Se exploatează şi investigarea încheierii unui contract între preşedintele Comisiei Europene şi grupul farmaceutic Pfizer, referitor la cumpărarea dozelor de vaccin, în urma unei plângeri depuse, în aprilie anul trecut, de un lobbyst belgian, Frederic Baldan, pentru „uzurpare de funcţii, distrugerea mesajelor SMS, conflict de interese, fapte de corupţie”. Între timp, pe fir ar fi intrat procurorii Parchetului European (EPPO), scrie Politico, care au preluat ancheta procurorilor belgieni din Liege. EPPO anunţase, încă din 2022, că va investiga achiziţionarea de vaccinuri în UE, legăturile Biroului preşedintei Comisiei Europene cu PfizerGate, conţinutul mesajelor, între Von der Leyen şi Albert Bourla. Pfizer a dat ulterior în judecată ţările est-europene care au refuzat că continue cumpărarea de vaccinuri şi să le plătească. Povestea intervine şi pe fondul iluziilor pierdute ale cuplului franco-german. Deşi după discursul de la Sorbona, actualul cancelar german Olaf Scholz, pe X (fostul Twiter) a scris un mesaj laconic şi vag: „Franţa şi Germania vor amândouă ca Europa să rămână puternică. Discursul lui Emmanuel Macron conţine şi impulsuri bune. Împreună vom împinge Europa înainte, din punct devedere economic şi politic. Pentru o Europă suverană şi inovatoare. Trăiască Europa!”. Dar mesajul menţionat nu face optimistă relaţia franco-germană,, extrem de complexă, fiindcă înainte de mesajul de joi, Der Spiegel a persiflat „limbajul înflorit”, folosit de Elysee, pentru a evoca viziunea europeană a preşedintelui francez. Iar Die Welt a titrat „Preşedinte sau strateg haotic”. Dar peste toate, contextul politic şi economic din Franţa este cel care s-a schimbat de la primul său discurs la Sorbona (2017). S-a schimbat şi în Germania. Emmanuel Macron nu este pe val în ţara sa şi nu poate aduce nicio speranţă pentru Europa de astăzi. Mai mult, partidul său prezidenţial are puţine şanse să învingă partidul „Adunarea Naţională” la apropiatele alegeri europene. Asta ar fi şansa… Ursulei von der Leyen. În ceea ce priveşte politica externă, Franţa revendică o „politică a grandorii” în numele universalismului valorilor sale şi autonomiei strategice pe baza statutului de putere nucleară. Macron joacă totuşi ezitant: ar putea lua în considerare trimiterea de trupe terestre în Ucraina, perspectivă incertă, dar totuşi posibilă. Face un joc psihologic complex, dorind să se prezinte drept „omul puternic al Europei”, în special electoratului francez. Ziarul „Mariane” citând un ofiţer francez superior, despre poziţia ambiguă a lui Macron, în chestiunea războiului, afirmă că „nu trebuie să greşim în faţa ruşilor, suntem o armată de majorete”. Una peste alta, UE nu poate înlocui pivotul american, iar o retragere a SUA ar reprezenta „un pumn în plex”. Aspiraţia exaltată a lui Emmanuel Macron ca UE să devină o putere mondială se confruntă cu dificultăţi majore: una ar fi aceea că axa franco-germană nu mai e ce a fost, Scholz a îmbrăţişat Varşovia şi şi-a făcut-o aliat, iar noul model de politică externă este SUA. Strategia geo-politică Von der Leyen – Macron, potrivit căreia UE trebuie să se vadă drept o putere geo-politică, a adus UE în pragul crizei. E greu de prezis ceea ce se va întâmpla, în continuare, dar ceea ce doreşte liderul de la Elysee nu se prea conjugă cu ceea ce doresc alţi lideri europeni. Asta neînsemnând că Von der Leyen este sigură de un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene.