E o lecţie şi pentru alţii -dacă au ochi de văzut-, ce se întâmplă cu partidul socialiştilor francezi (PS) care a dat în timp ca preşedinţi ai ţării pe Francois Mitterrand şi Francois Hollande. Practic, la recentele alegeri prezidenţiale, candidatul PS, Anne Hidalgo, n-a contat (1,75%) primind doar 616.478 voturi, alimentând astfel o disperare a simpatizanţilor acesui partid. Se caută acum soluţii salvatoare şi una dintre acestea se prefigurează a fi o alianţă, mai largă, o federaţie a partidelor de stânga, între care cu „Franţa Nesupusă”, partidul lui Jean Luc Melenchon, în creştere de vizibilitate, după recentele alegeri prezidenţiale (21,95%). E destul freamăt pe scena politică franceză, în sensul că toate partidele negociază, în perspectiva alegerilor parlamentare din luna iunie. Numai că „s-a trezit” Francois Hollande, după unii ispitit de un mandat de deputat, care invitat de FranceInfo, ieri 28 aprilie a.c. a pus în gardă că un asemenea acord, cum este cel care se prefigurează, în perspectiva alegerilor legislative, pune în discuţie principiile şi fundamentele PS. Altfel spus, PS riscă să dispară. După primele runde de negocieri, şi socialiştii şi „nesupuşii” s-au felicitat, ceea ce înseamnă că s-a căzut de acord asupra mai multor puncte şi nu se întrevede nimic insurmontabil. Punctele de convergenţă sunt numeroase (condiţia prealabilă: fiecare formaţiune politică este obligată să obţină la legislative un grup de cel puţin 14 deputaţi). Jean Luc Melenchon este un politician cu vechime, hârşit cum se spune, şi opinează că sistematizând o coaliţie a stângii (cu comuniştii, ecologiştii şi socialiştii) poate prelua puterea. Adică poate ajunge prim-ministru. Francois Hollande l-a atacat pe Olivier Faure, primul-secretar al PS, pentru dezastrul de la alegerile prezidenţiale, unde primarul general al Parisului, în calitate de candidat, Anne Hidalgo, n-a fost votat nici măcar… de parizieni. „Partidul Socialist trebuie să rămână consecvent propriei istorii”, acesta a fost mesajul lui Francois Hollande. Nu excludem ca fostul preşedinte, cunoscător al bucătăriilor interne ale partidelor pe care Jean Luc Melenchon le invită la dans să aibă dreptate, mai ales că acesta pune în discuţie teme delicate: nesupunerea la tratatele europene, despărţirea de NATO, ajutorul dat ucrainienilor, complezenţa cu dictatorii (aluzie la Vladimir Putin), teme susceptibile a tuşa credibilitatea stângii franceze. Chiar a o izola. Pentru socialişti, în opinia lui Francois Hollande, Melenchon rămâne reprezentantul unei stângi radicale, ale cărei proiecte nu sunt credibile. Pe de altă parte, socialiştii vor să se rupă de bilanţul lui Francois Hollande la negocierile în curs. Mai ales că la părăsirea mandatului de preşedinte a lăsat stânga în comă. Acum ar vrea o conducere nouă şi cheamă aleşii locali să preia manetele. Paradoxal, se doreşte între aceştia. La debutul mandatului său de preşedinte, socialiştii conduceau în 19 din cele 22 de regiuni ale Franţei metropolitane. La alegerile din 2012 socialişti obţineau 280 de mandate de deputaţi, din care 5 ani mai târziu nu mai rămâneau decât 30. Ameţit de propriile piruiete, Francois Hollande ocultează faptul că cel care a îndoit caroseria stângii franceze este chiar el. Eterna ipocrizie!
